Finala electorală dintre Klaus Iohannis şi Victor Ponta este atipică dintr-un anumit punct de vedere, în comparaţie cu finalele prezidenţiale de la alegerile precedente.
Practic, la aceste alegeri lipseşte asul din mânecă, puternicul loc trei. Mereu, când au existat răsturnări de scor, când locul doi a învins, acesta a beneficiat de un loc trei puternic. Mai precis, al treilea clasat în primul tur a înclinat balanţa către unul din candidaţi. Or, acum nu este cazul, locul trei are un punctaj prea redus, fiind, practic, compus din mai multţi candidaţi cu scoruri mărunte.
Iar această situaţie, cu locul trei pe post de as în mânnecă, a fost observată la alegerile din 1996 şi cele din 2009. La aceste două alegeri locul trei a avut şi un scor consistent, de 20%.
Scoruri
Astfel, iată scorurile din 1996, din primul tur: Ion Iliescu (PDSR) 4.081.093 (32.25%), Emil Constantinescu (CDR) 3.569.941 (28.22%), Petre Roman (USD) 2.369.941 (20.54%). Practic, voturile lui Petre Roman au înclinat balanţa către Emil Constantinescu, chiar dacă acesta s-a plasat pe locul doi după primul tur. La fel a fost şi în 2009, când Crin Antonescu a obţinut 20,02% după primul tur de scrutin.
La toate celelalte alegeri, locul trei a avut un scor prea redus: 1990 (Iliescu 85,07%, Radu Câmpeanu 10,64%, Ion Raţiu 4,29%), 1992 (Ion Iliescu 47,34%, Emil Constantinescu 31,24%, Gheorghe Funar 10,88%), 2000 (Ion Iliescu 36,35%, Corneliu Vadim Tudor 28,34%, Theodor Stolojan 11,78%), 2004 (Adrian Năstase 40,97%, Traian Băsescu 33,92%, Corneliu Vadim Tudor 12,57%), ultima situaţie fiind singura atipică, când locul trei a contat prea puţin. În 2004 a contat imaginea, campania candidatului Traian Băsescu, care a instituit câteva teme puternice, ceea ce Iohannis nu a realizat.
Locul trei în 2014
În condiţiile în care locul trei este divizat, ACL trebuia să creeze acest loc trei, acest ajutor pentru a câştiga. Iar el putea fi creat chiar şi extern votului. De altfel, candidaţii au recurs de multe ori la un astfel de ajutor (fie extern prin cooptarea unui tehnocrat, fie a unui om din partid, fie a unui alt contracandidat), prin crearea acelor clasice tandemuri. Mai mult, din nevoia de a-şi maximiza poziţia,
Ponta a recurs la un astfel de sprijin chiar dacă se plasează pe primul loc. Iohannis şi ACL au neglijat acest sprijin, acest adaos, chiar dacă aveau la dispoziţie un astfel de sprijin şi unul foarte bun, cotat cu încredere ridicată şi cu intenţie ridicată de vot. Este vorba despre Crin Antonescu, care putea aduce acest plus, dar care a preferat (sau a fost constrâns?) să nu se implice. Mai mult, a avut chiar şi declaraţii tendenţioase la adresa lui Klaus Iohannis, deşi sunt membri în acelaşi partizanat politic, PNL.
Un nou loc trei
Ce mai poate face Iohannis în al cincisprezecelea ceas? O mişcare rapidă de imagină prin asocierea cu un loc trei care are o imagine excelentă, posibil chiar într-un prezumtiv tandem. Cum ar fi Mugur Isărescu, Raed Arafat sau alte personalităţi cu o imagine pozitivă extrem de profundă.
http://econtext.ro/politica/cele-mai-tari-finale-electorale-cum-poate-klaus-iohannis-sa-l-depaseasca-pe-victor-ponta-turul-doi.html
