14 iunie 1985: 39 de ani de la o inovație legislativă europeană. Cât de viabilă mai este și cât de mult își dorește România accesul
Construcția europeană s-a dorit a fi o construcție fără frontiere, cu instituții, legi unice, piață unică și monedă unică. Evident, începând din 1951 și până în 2007, au avut loc întruniri, negocieri și semnarea unor tratate fundamentale pentru viitorul Europei Unite. Acum 39 de ani, o astfel de inițiativă devenea realitate.
14 iunie 1985 – acordul de la Schengen
La 14 iunie 1985, în micuța localitate Schengen din Luxemburg, se semna acordul care urma să ofere statelor semnatare dreptul de a circula în ceea ce se va numi „spațiul Schengen” fără controale la frontierele statelor respective. Inițiativa survine la două decenii de la semnarea Tratatului de Fuziune de la Bruxelles, din 1965, intrat în vigoare în 1967, cu un an înaitea Actului Unic European din 1986 și cu 7 ani înainte de Tratatul de la Maastricht din 1992, intrat în vigoare în 1993.
Construcția europeană prevedea ca să existe o piață comună, tarife vamale unice, o uniune vamală. Multe din acestea au fost realitate încă din 1969, numai că s-a înlocuit conceptul de piață comună cu altul, mai occidental, de piață unică. Ori, ca să ai piață unică și o uniune vamală, trebuia să ai și posibilitatea ca bunurile, persoanele și serviciile să circule fără a fi nevoie de vămi între state. De aceea. acordul din 14 iunie 1985, de la Schengen, micuța localitate luxemburgheză, tocmai acest punct l-a rezolvat: statele semnatare decideau să respecte un set de valori comune, care să le permită desființarea frontierelor dintre ele, din punctul de vedere al controalelor, fără a se ignora suveranitatea de stat și integritatea teritorială.
Trebuie spus că Spațiul Schengen nu a fost un spațiu eminamente comunitar european. Elveția și Norvegia, state care nu sunt membre ale UE fac parte din Spațiul Schengen în timp ce alte state membre ale UE nu fac parte din Spațiul Schengen, cum este cazul încă pentru România și Bulgaria de exemplu.
Schengen – are șanse România să adere total?
Acordul de la Schengen a fost semnat de Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda la 14 iunie 1985 și a intrat în vigoare pentru aceste state la 2 martie 1993. După această dată. Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia, Islanda, Ungaria și alte state au aderat la acest tratat.
România a aderat alături de Bulgaria în acest an cu frontierele aeriene și maritime. Pentru aderarea cu toate celelalte frontiere, deși s-a ridicat MCV-ul impus încă de la aderearea lor la UE după 2007, s-a considerat că, deși existau criterii tehnice îndeplinite, au fost probleme cu statul de drept. România și Bulgaria nu au putut adera la Schengen din cauza veto-ului anterior al Austriei, considerată un pion avansat al Rusiei în Uniunea Europeană.
Importanța tratatului este majoră: timpii de așteptare se diminuau, oamenii puteau locui într-o țară și lucra în țara vecină, copiii puteau merge la școală dincolo de frontieră, comunitățile înrudite separate de granițe comunicau liber. Statele parte a Spațiului Schengen au trebuit să armonizeze legislațiile interne, să adopte un set de norme comune și standarde comune. La nevoie, așa cum a fost cazul în timpul crizei migranților, Spațiul Schengen se poate suspenda temporar, controalele la frontiere putând fi reintroduse temporar.
