Poliția italiană a arestat 12 presupuși teroriști acuzați că plănuiau asasinarea premierului Giorgia Meloni prin intermediul unui lunetist. Mulți alții sunt anchetați în libertate.
Poliția afirmă că acești complotiști plănuiau să instaleze un lunetist în hotelul Albergo Nazionale, peste drum de Camera Deputaților de la Roma.
Presa de extremă stânga o califică pe Meloni de „extrema dreaptă”
Dat fiind că o mare parte a presei internaționale continuă să o califice pe prima femeie care a ajuns premier al Italiei drept de „extrema dreaptă” ori de „dreapta radicală”, precum și „urmașa lui Mussolini”, v-ați fi gândit probabil că indivizii arestați sunt de extrema stângă.
Însă nici n-ați fi putut greși mai mult. Ei sunt fasciști.
Fasciștii italieni vor s-o ucidă pe Meloni, care se profilează tot mai mult drept cea mai importantă șefă de guvern din Europa, ceea ce așează stânga și aliații ei din presă în fața unei dileme dificile.
Meloni poate că se consideră conservatoare, dar opozanții ei continuă s-o eticheteze drept „de extrema dreaptă”, adică fascistă.
De unde și întrebarea evidentă: dacă Meloni e fascistă, atunci de ce vor fasciștii s-o omoare?
Problema intelectualilor de extremă stâga cu Meloni
Iată opinia lui Alessandro Sallusti, redactorul șef al cotidianului de dreapta Il Giornale: „Cine știe dacă măcar acum intelectualii de stânga vor admite nu numai că Giorgia Meloni nu e fascistă, ci și că neo-fasciștii vor s-o ucidă tocmai pentru că nu e fascistă”.
Sallusti nu se arată în continuare prea optimist, adăugând numai pe jumătate în glumă: „Nu m-ar șoca deloc ca în următoarele ore să aud pe cineva în parlament ori la televizor cerând pe un ton grav ca Giorgia Meloni «să se delimiteze» de propriii ei asasini prezumtivi, întrucât în caz contrar «ea este complice de facto»”.
Și, într-adevăr, presa de stânga din Italia, care include multe ziare și emisiuni TV politice importante, se ferește pe cât posibil să discute motivele pentru care vor fasciștii s-o omoare pe Meloni.
Un important cotidian de stânga italian, La Stampa, a îngropat știrea tocmai pe pagina 16. Un altul, Il Fatto Quotidiano, nici măcar n-a pomenit-o.
Cel mai important ziar de stânga, La Repubblica (echivalentul britanicului The Guardian), a pus știrea pe prima pagină, dar nu a încercat să explice paradoxul.
Ancheta care a dus miercuri la cele 12 arestări în diverse orașe italiene e coordonată de la Bologna, unde locuiesc și cei mai mulți suspecți de terorism.
Bologna, capitala extremei stângi din Italia
Se spune că ar fi membrii unei organizații neo-naziste denumite Werwolf Division. „Werwolf” [„Vârcolac”] e numele unui plan nazist de înființare a unei rezistențe armate în spatele liniilor inamice pentru a lupta cu Aliații în contextul avansării lor în Europa în 1944/45.
Și, într-adevăr, acești neo-naziști italieni folosesc simbolul nazist Werwolf în sigla lor – alături de secera și ciocanul comuniștilor.
Este fără îndoială încă o tentativă de fuziune a extremei drepte cu extrema stângă.
Bologna e capitala provinciei „roșii” Emilia-Romagna, bastionul istoric al stângii italiene, care până la prăbușirea Zidului Berlinului a adăpostit cel mai mare partid comunist din Europa din afara blocului sovietic.
Însă au fost dintotdeauna, și persistă, tot atâtea diferențe câte similitudini există între cele două extreme.
Mussolini însuși s-a născut și e îngropat în Emilia-Romagna. Era o vedetă în ascensiune a socialismului revoluționar din Italia până când, după primul război mondial, a inventat fascismul.
Mussolini considera fascismul o mișcare revoluționară de stânga
Il Duce considera fascismul o mișcare revoluționară de stânga care constituia o alternativă la socialism și care urma să substituie socialismul internaționalist cu național-socialismul.
Doi din cei 12 arestați au fost mai înainte anarhiști. Toți 12 sunt virulent pro-palestinieni și anti-israelieni. Anchetatorii afirmă că au găsit probe privind legăturile dintre Werewolf Division și extremiști islamici.
Ura față de Israel și dragostea pentru extremiștii musulmani sunt, firește, o parte foarte importantă a gândirii de stânga [în istoria recentă, se subînțelege – n.trad.] – după cum stau mărturie cele întâmplate în marile orașe ale Europei în decursul anului trecut de la atrocitățile Hamasului din 7 octombrie 2023.
Sâmbătă la Milano, de pildă, extremiști de stânga având pancarte care acuzau Israelul de genocid în Gaza au lăsat o enormă movilă de balegă în fața teatrului La Scala.
Manifestanții au proclamat că „genocidul israelian” contra palestinienilor și defilarea celor bogați și influenți pe covorul roșu la evenimentul ce urma să aibă loc în scurt timp la La Scala sunt un „spettacolo di merda”.
Și ca să se înțeleagă fără rezerve ce înțeleg ei prin „la merda”, au înfipt în movila de balegă fotografii cu chipul premierului israelian Benjamin Netanyahu și cu al lui Meloni.
Cabinetul Meloni rămâne stabil
Însă guvernul lui Meloni rămâne stabil, reputația ei în străinătate e tot solidă, iar popularitatea partidului ei e chiar mai mare decât la victoria în alegerile generale din septembrie 2022, care a adus-o la putere în fruntea unei coaliții de dreapta.
Puțini sunt conducătorii aleși care la doi ani de la preluarea puterii se pot lăuda cu vreunul dintre aceste aspecte.
Ar fi trebuit să fie deja limpede în acest punct că Meloni, o mamă necăsătorită de 47 de ani, nu e fascistă.
Cea mai autoritară măsură luată de ea până acum e o lege care le interzice italienilor să apeleze la mame-surogat din străinătate (erau de obicei din SUA). Procedura e interzisă nu numai în Italia, ci și în Germania, Franța și Suedia, pentru a pomeni doar câteva țări.
Catolică? Da. Fascistă? Nu.
Acuzația de „urmașă a lui Mussolini” a prins doar pentru că Meloni s-a înscris, când era adolescentă, în partidul neo-fascist al Italiei, Movimento Sociale Italiano (MSI), fondat în 1945 de foști fasciști și considerat muribund la vremea aderării ei.
MSI s-a dezis de dictatură și antisemitism, iar în 1995 și-a schimbat numele în Alleanza Nazionale (AN), ocazie cu care a denunțat și fascismul. Apoi, în 2009, a fuzionat cu partidul de centru-dreapta Forza Italia al lui Silvio Berlusconi.
Partidul Giorgiei Meloni, consrvator
La colapsul ultimului guvern Berlusconi în 2011, în toiul crizei euro, Meloni a înființat împreună cu alți foști membri AN partidul Frații Italiei, o formațiune pe care mulți britanici ar considera-o un partid conservator în toată puterea cuvântului.
Printre gânditorii preferați ai lui Meloni îl regăsim pe Sir Roger Scruton [filozof conservator britanic – n.trad.].
După cum mi-a declarat chiar ea în timpul campaniei electorale din 2022: „Eu nu mă ascund niciodată. Dacă aș fi fost fascistă, aș fi spus că sunt fascistă. Din contră, n-am vorbit niciodată despre fascism pentru că nu sunt fascistă”.
Am întrebat-o atunci ce e cu acei oameni din partidul ei care mai sunt surprinși din când în când făcând salutul fascist. „Sunt o minoritate minusculă”, mi-a spus ea. „Nu sunt altceva decât idioții utili ai stângii.”
Prin urmare, cu greu ar putea fi surprinzător că fasciștii autentici, care rămân în continuare o minoritate minusculă în Italia, i-au pus gând rău.
(Articol de Nicholas Farrell, The Spectator; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)
