Arma laser Iron Beam, la un pas de-a deveni operațională. Un interviu pe această temă a fost publicat de francezii de la lepoint.fr.
Arma laser Iron Beam, aproape de-a deveni operațională.
INTERVIU. Integrarea sa în apărarea antiaeriană este în curs de desfășurare pentru noul scut care trebuie să completeze Domul de Fier, potrivit cercetătorului Philippe Gros.
Atacurile de saturație efectuate de Hamas și Hezbollah împotriva Israelului devin din ce în ce mai numeroase și dese. Cu rachete şi proiectile din ce în ce mai sofisticate, grupurile teroriste ţintesc teritoriul statului israelian. Scutul de apărare aeriană Iron Dome poate trage sute de rachete interceptoare. Dar unele proiectile trec. Philippe Gros, cercetător senior la Fundația pentru Cercetare Strategică (FRS), explică modul în care Israelul accelerează dezvoltarea Iron Beam, o apărare cu laser complementară rachetelor.
Miza este atât de a crește eficiența scutului aerian, cât și de a reduce costul exorbitant al acestuia. De exemplu, în timpul unui precedent atac major, pe 11 și 12 mai 2021, Hamas a tras în jur de 500 de rachete la un cost de aproximativ 250.000 de dolari. La rândul său, Israelul a tras rachete interceptoare de peste 10 milioane de dolari.
Planul pe care l-au avut israelienii
Le Point: Când au decis israelienii să accelereze punerea în funcțiune a Iron Beam, scutul lor laser?
Philippe Gros: Acest lucru datează de la începutul anului 2022, cu mult înainte de atacul din 7 octombrie. Autoritățile israeliene au arătat atunci că doresc să înceapă să se echipeze cu acest sistem din 2023. Sistemul de armă cu laser în sine este cel mai probabil funcțional, dar probabil că provocarea rămâne, așa cum se întâmplă adesea, în integrarea lui în cadrul sistemului de apărare (dispozitive de avertizare, comandă și control și alți efectori, anume rachete). Iron Beam și-ar pierde o mare parte din atractivitate dacă ar fi folosit izolat.
– Deci scopul este de a păstra atât rachetele, cât și laserul?
– Da. Ar exista atunci un sistem sol-aer cu mai multe categorii de efectori. Pentru distanțe de câteva zeci de kilometri, rachetele rămân singurul mijloc de interceptare al Domului de Fier. Pentru raza scurtă de acţiune intervin aceste lasere, pe lângă rachete. De asemenea, este posibil ca Israelul să implementeze pe termen lung arme electromagnetice de mare putere (HPEM), deși nu există încă date serioase cu privire la un anumit program.
– Obiectivul ar fi să se câștige în eficacitate, dar și în rentabilitate?
– Da, laserul este un efector cu costuri foarte mici, acest lucru ajută la reducerea „avantajului competitiv” de care se bucură adversarii cu drone și rachete ieftine. Astăzi, rachetele interceptoare Tamir costă prea mult [în jur de 50.000 de dolari fiecare, n. red.] în comparație cu rachetele Hamasului sau Hezbollahului, care sunt de zeci de ori mai puțin costisitoare. Sistemul laser este scump de cumpărat, dar costul său de operare este aproape zero. În ceea ce privește HPEM-urile, acestea sunt eficiente doar la distanță foarte scurtă, dar au avantajul enorm de a avea un efect asupra unei zone în formă de con. Pot deci viza, dintr-o singură lovitură, un roi de drone sau mai multe rachete, ceea ce le face arme perfecte împotriva atacurilor de saturație. Impulsurile electromagnetice generează arcuri electrice în sistemele electronice ale țintei. Se vorbeşte despre asta mult mai puțin decât despre lasere, dar și dezvoltarea lor progresează foarte repede.
– Concret, cum ar arăta arma laser Iron Beam?
– Iron Beam va fi un sistem laser care emite în infraroșu, la fel ca aproape toate armele laser în curs de dezvoltare, deci nu este vizibil cu ochiul liber. Puterea sa anunțată este de aproximativ 100 de kilowați (kW). Ca orice armă laser, performanța acesteia va varia foarte mult în funcție de starea atmosferei și, prin urmare, de vreme. Un laser poate trage pe vreme cețoasă, dar este mult mai puțin performant. Raza maximă de acțiune, la putere maximă și pe vreme bună, ajunge probabil la douăzeci de kilometri împotriva țintelor „moi” (drone, rachete simple), dar totul depinde de durata iluminării (care se cifrează în secunde) permisă pentru a furniza suficientă putere pe punctul ţintit (de câţiva centimetri).
– Este sistemul laser vulnerabil la întreruperile de curent?
– Nu. Pentru a trage la 100 kW, ei nevoie de o putere electrică de 400 kW, ceea ce este relativ mult. Dar există mai multe soluții autonome de alimentare cu energie (generatoare etc.). Directed Energy M-SHORAD pe care americanii urmează să-l pună în serviciu în batalioanele lor tactice sol-aer, cu o putere de ieșire de 50 kW, este îmbarcat pe un vehicul blindat Stryker.
– Cum va fi folosit?
– Astăzi, planurile de angajare pentru apărarea sol-aer necesită, în general, utilizarea secvenţială a cel puţin două rachete pentru o ţintă, şi acesta pare să fie cazul Iron Dome, cu o rată de succes de aproximativ 90%. Cu Iron Beam, ideea ar fi să economiseşti această a doua rachetă la 50.000 USD prin doborârea cu laser a proiectilelor ratate de rachete. Acestea fiind spuse, pot apărea întrebări și în ceea ce privește planul de angajare pentru laser în sine: de exemplu, ar trebui să tragem „lung” la mare distanță sau să tragem un timp mai scurt pe o distanță mai mică?
– Adăugarea acestei noi arme va crește timpul de răspuns al sistemului? Își va automatiza Israelul apărarea și va scoate oamenii din bucla de luare a deciziilor?
– Într-adevăr, în apărarea antirachetă, totul se întâmplă foarte repede și aproape că trebuie să reacționezi în timp real. Între detectare, decizie și angajament, sunt doar câteva secunde sau câteva zeci de secunde. Cu toate acestea, armatele moderne rămân marcate de episodul Airbus-ului iranian doborât din greșeală în 1988 de o navă americană, provocând 290 de morți. Zborul Iran Air fusese vizat de noul sistem AEGIS al USS Vincennes, pe care comandantul îl pusese pe mod automat având în vedere amenințarea dovedită la acea vreme în aceste ape. Astăzi, sistemele de apărare sol-aer au întotdeauna o etapă de decizie a tragerii umane, nu neapărat la un nivel înalt de comandă în mijlocul unei bătălii, ci la nivelul operatorului de pe teren. Rămâne de văzut dacă Israelul va decide să-și folosească expertiza în inteligența artificială și în acest domeniu…
– Ar putea fi folosite alte lasere, pentru aviație sau infanterie?
– Israelul testează în prezent un demonstrator laser aeropurtat, fabricat de Elbit. Ar trebui să fie operațional în următorii ani. Este instalat pe o aeronavă mică dedicată, nu este un dispozitiv instalat sub un avion de luptă. Scopul ar fi acela de a putea trage lasere contra unor rachete de la aceeași altitudine, ceea ce crește eficiența deoarece există mai puține perturbări atmosferice. Corectarea efectelor acestor perturbații reprezintă o provocare tehnologică enormă pentru armate, în adaptarea la utilizări militare a laserelor dezvoltate inițial pentru utilizări industriale.
-Cum stau lucrurile în Franţa?
– Suntem în urmă din cauza lipsei de investiții suficiente, dar baza industrială nu este în urmă tehnologic în sine și rămâne printre cele mai eficiente din lume. Silas dezvoltă în Franța o familie de lasere de înaltă calitate, dar cu putere redusă. HELMA-P, de câțiva kilowați, poate distruge o dronă la aproximativ un kilometru distanță. Acesta va fi desfășurat operațional pentru Jocurile Olimpice din 2024 de la Paris. La rândul său, Thales dezvoltă o armă cu microunde de mare putere. Armatele au înțeles bine problema: de exemplu, marina tocmai a testat HELMA-P și intenționează să implementeze acest tip de sistem. Forțele Aeriene și Spațiale vor desfășura și arme laser pe sateliți pentru a-și proteja platformele scumpe.
Reporter: Philippe Gros
sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA /www.lepoint.fr
