„Un risc sistemic mare este posibil prin agravarea stării bugetului public, a finanţelor publice, destabilizarea economiei dacă se majorează punctul de pensie cu 40%, ceea ce ar duce la o creştere a deficitului bugetar în 2021 la peste 11% din PIB. Am avea o reacţie a pieţelor financiare ce ar putea afecta grav economia, îngreunând revenirea în 2021. În loc de o corecţie macroeconomică ordonată, pe mai mulţi ani, am fi obligaţi la o corecţie dezordonată, foarte costisitoare economic şi social”, se precizează în raport.
Documentul face referire, între altele, şi la opinia cea mai recentă a Consiliului Fiscal, în care se menţionează că este esenţial să fie evitată o creştere a punctului de pensie cu 40%, care ar destabiliza economia şi mai mult, „în vremuri tare complicate”, când trebuie să luptăm cu COVID-19, să atenuăm efectele crizei economice.
„Este obligatoriu să evităm ca economia românească să intre într-o spirală de criză foarte periculoasă. Acoperirea necesarului de finanţare pentru acest an este asigurată în largă măsură, dar mult mai problematică ar putea fi acoperirea finanţării pe termen mediu în lipsa unui program clar de corecţie macroeconomică. Este greu de crezut că pieţele financiare vor tolera/accepta, pentru o perioadă îndelungată, niveluri înalte ale deficitului bugetar, chiar dacă devierea de la cerinţele PSC, regulile fiscale în UE, vor rămâne suspendate şi în 2021”, se arată în raport.
Conform documentului, obiectivul ambiţios de aderare la zona euro (şi, în prealabil, de intrare în Mecanismul Cursurilor de Schimb – ERM2) nu este compatibil cu încălcarea acquis-ului comunitar cu privire la Uniunea Economică şi Monetară care exclude deficite bugetare structurale mari şi, cu deficite externe considerabile, aşa cum era situaţia României la începutul anului 2020.
„Este necesară creşterea veniturilor fiscale (bugetare) pentru a face faţă unor crize viitoare, pentru a avea un buget public mai robust. O creştere a bazei de impozitare ar ajuta corecţia macroeconomică din următorii ani. O asemenea creştere ar ajuta mult ca procesul de corecţie macroeconomică să nu fie însoţit de taxe şi impozite mai mari, ceea ce ar fi o corecţie suboptimă”, susţin autorii raportului.
Potrivit sursei citate, marea provocare macroeconomică începând cu 2021 este corecţia deficitului bugetar şi a dezechilibrului macroeconomic.
„Este îndoielnic că pieţele vor accepta deficite bugetare mari ani în şir. Trebuie făcută distincţie între cheltuieli permanente şi cheltuieli one-off, cauzate de nevoia de a atenua efectele epidemiei. Dacă revenirea economică va fi mai anevoioasă în 2021 decât cea anticipată şi ar fi nevoie de susţinere temporară a activităţii economice, este probabil că, într-un context judecat la scara europeană, să se disocieze o corecţie pe componenta structurală a deficitului total de cheltuieli nepermanente. Corecţia deficitului bugetar şi a deficitului structural, este necesară în următorii ani dacă vrem să ţinem lucrurile sub control. Această corecţie presupune un program pe câţiva ani, în concordanţă cu solicitarea CE, care să ducă deficitul aproape de 3% din PIB. Se poate gândi care ar fi combinaţii între ajustări de cheltuieli şi creştere de venituri fiscale/bugetare, în principal de mărire a bazei de impozitare. Oricum, impactul va fi semnificativ, concomitent pe cerere şi pe ofertă”, se mai spune în raport.
De asemenea, corecţia nu poate şi nu trebuie să fie brutală, susţin autorii raportului, şi este bine să se întindă pe câţiva ani. Economiştii menţionează faptul că „o corecţie brutală ar plonja economia în mare necaz”.
„Corecţia este necesară şi pentru a limita deficitele externe, mai ales că până în 2019 fenomenul deficitelor gemene era proeminent. Trebuie date semne clare şi credibile că vrem să avem o corecţie ordonată. Programul de corecţie trebuie să fie coordonat cu CE, pentru a avea acordul privind calendarul de timp şi măsurile avute în vedere. Pasul de corecţie depinde de creşterea veniturilor fiscal/bugetare. Se pot raţionaliza cheltuieli acolo unde risipa este mare, aparatul de stat trebuie să fie restructurat; creşteri de venituri finanţate de bugetul public trebuie să fie limitate în anii ce vin”, se precizează în document.
De asemenea, economiştii atrag atenţia celor care văd deprecierea cursului drept calea decisivă pentru corecţia macroeconomică şi menţionează că se cuvine să aibă în vedere câteva considerente. Astfel, o depreciere controlată poate ajuta, în timp ce una scăpată de sub control poate destabiliza economia, „inclusiv printr-o fugă de leu”. Aici sunt de avut în vedere anticipări inflaţioniste, efecte de bilanţ pentru gospodării şi firme, grad de euroizare, etc. „În Polonia şi Ungaria, în Cehia, problema cursului (deprecierii) nu este atât de senzitivă ca la noi. În România, corecţia cererii agregate, a dezechilibrului extern, nu se poate face esenţialmente prin depreciere; este necesară o ajustare a deficitului bugetar, chiar dacă în mod gradual”, arată raportul.
Potrivit raportului, fondurile europene au un rol cheie pentru a uşura corecţia. Banii europeni ar ajuta finanţarea balanţei de plăţi. Fonduri europene importante ar susţine puternic activitatea firmelor private direct si indirect.
„Dacă vrem să facem pasul de intrare în MCS2 este obligatoriu să avem o corecţie macroeconomică durabilă odată impactul pandemiei surmontat. Această corecţie implică, între altele, creştere de venituri bugetare (o bază de impozitare mai largă prin transparenţă, declararea tuturor veniturilor şi averilor, eliminarea de exceptări, combaterea fermă a evaziunii fiscale), raţionalizare de cheltuieli. Cu absorbţie intensă de resurse europene putem sprijini reforme structurale şi corecţia macroeconomică necesară. Trebuie să limităm deficitele externe, să avem în vedere competitivitatea economiei, mai ales a sectoarelor de tradables”, se mai spune în raport.
