Răspunsurile din acest articol aparțin unor adolescenți de 18 ani, aflați la primul vot, și intervievați cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale.
Primul vot nu este doar un autocolant în buletinul de identitate, ci începutul drumului către responsabilitate. Într-o lume în care avalanșa de informații poate dezorienta chiar și un adult, am vrut să aflăm cum se informează tinerii care votează pentru prima dată și ce rol mai joacă părinții și școala în această etapă esențială.
Într-un context politic volatil, în care încrederea în instituțiile publice este adesea șubrezită, iar știrile false circulă cu viteză, am vrut să înțelegem cum se pregătesc adolescenții din România pentru primul vot. Ne-am întrebat: de unde își iau informațiile despre candidați? Discută despre alegeri cu familia sau cu prietenii? Ce rol mai are școala în formarea lor civică? Și, mai ales, ce înseamnă pentru ei votul?
Am stat de vorbă cu mai mulți tineri de 18 ani care anul acesta merg pentru prima dată la urne și, din răspunsurile lor, am încercat să creionăm o imagine a noii generații de alegători: între entuziasm și scepticism, între conectare rapidă și nevoia de discernământ. Aceasta este vocea unei generații care nu își mai permite luxul pasivității complete.
De unde se informează adolescenții?
Conform unui sondaj IRES realizat anul trecut, 42% dintre tineri își luau informațiile politice de pe rețele sociale, 27% de pe site-uri de știri, 18% de la TV și 7% prin discuții cu prietenii. Anul acesta, deși cursa pentru alegerile prezidențiale a intrat în linie dreaptă, sondajele de opinie privind alegerile prezidențiale își schimbă rezultatele de la o zi la alta. Situația politică prin care trecem e bulversantă și pentru un adult cu destule ștampile pe cartea de identitate, darămite pentru un adolescent care intră pentru prima oară într-o secție de votare pentru a-și exercita primul vot. Iată răspunsurile tinerilor cu care am stat de vorbă:
Ilinca: Se informează din site-uri de știri, social media și de la persoane publice de încredere
Ilinca învață la Colegiul Național „Sfântul Sava”, profil filologie. Citește știri online, urmărește candidații pe rețelele sociale și ascultă opiniile persoanelor publice în care are încredere. Nu înghite tot ce vede sau aude, ci încearcă să construiască o imagine echilibrată, informată. „Încerc să mă informez din cât mai multe părți. Citesc site-uri de știri, urmăresc candidații direct pe social media și țin cont de părerile unor persoane publice în care cred”, spune ea.
Ilinca vorbește despre alegeri cu prietenii săi. Își pun întrebări, se contrazic, își argumentează alegerile. Sunt dezbateri vii, nu certuri, pentru că știu că din schimbul de idei se naște înțelegerea. La școală, profesorul de istorie le-a vorbit despre importanța votului, fără să le sugereze pe cine să aleagă. Le-a respectat libertatea de gândire.
Acasă, mama îi este confident și partener de dialog. Împărtășesc surse de informare și valori asemănătoare. Ilinca știe bine de ce se duce la vot: „Votul meu contează, fiindcă îmi exprim punctul de vedere față de viitorul în care voi trăi. Este important să fim prezenți la alegeri pentru a ne exprima dorințele față de modul în care ne dorim să evolueze țara noastră.”
Andrei: Se bazează pe părinți și filtrează informațiile din social media
Andrei are tot 18 ani și învață la Liceul Mihail Sadoveanu din București, la profilul matematică-informatică. Informația ajunge la el din două surse principale: părinții și social media. Își respectă părinții și le ascultă opiniile, dar încearcă să nu se lase purtat de valul reclamelor și mesajelor politice din online. „Îmi iau informațiile în special de la părinți. Urmăresc rețele sociale, dar nu le las să mă influențeze.”
Andrei nu discută prea mult despre vot cu prietenii, pentru că cei mai mulți sunt încă minori. Dar știe că votul său contează. Știe că nu este singur. „Votul meu contează. Sunt mulți oameni cu opinii similare și vreau să le fiu alături.”
În școala lui, experiența legată de alegeri a fost mai complicată: unii profesori au sugerat discret nume de candidați, dar Andrei spune că știe să discearnă. Despre atribuțiile președintelui vorbește cu luciditate: știe că șeful statului nu poate schimba singur totul, că puterea președintelui este limitată de Constituție și echilibrată de celelalte instituții ale statului.
Ana: Se informează din TikTok și Instagram, urmărind explicații adaptate tinerilor
Ana, elevă la Colegiu Național Pedagogic „Constantin Brătescu” din Constanța, recunoaște că preferă formatele rapide și accesibile: „Îmi iau informațiile mai ales de pe TikTok și Instagram, unde urmăresc creatori care explică politica pe înțelesul tinerilor.” Politica este un subiect frecvent de conversație în cercul ei de prieteni. Împreună discută despre candidați, dezbat idei și încearcă să își formeze propriile opinii, dincolo de ce văd pe ecrane.
Acasă, tatăl Anei are un rol important în procesul ei de formare civică: o ajută să pună cap la cap informațiile, să verifice sursele și să înțeleagă mecanismele de funcționare ale statului. Pentru Ana, votul reprezintă o oportunitate de a participa activ la schimbările pe care și le dorește, chiar dacă încă învață să navigheze într-un peisaj politic complex.
David: Se bazează pe televiziuni de știri și pe explicațiile primite de la antrenor
David, elev la Liceul cu Program Sportiv din Galați, se informează mai tradițional. „Mai mult de la televizor, Realitatea Plus și Digi24. Și antrenorul ne mai explică uneori câte ceva”, spune el. Discuțiile despre alegeri nu sunt în centrul preocupărilor grupului său de prieteni, unde sportul și competițiile sunt prioritare. Totuși, acasă, mama îl ține la curent cu principalele evenimente politice și îi încurajează gândirea critică.
David vede votul mai degrabă ca pe o datorie civică decât ca pe un act de entuziasm: „Dacă nu votez, nu am dreptul să mă plâng.” Înțelege rolul președintelui, dar percepe politica încă dintr-o perspectivă rezervată, pragmatică.
Vlad: Se informează din grupuri Telegram și surse alternative, respingând presa tradițională
Vlad, elev la Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” din Domnești, s-a îndepărtat de canalele clasice de informare. „Îmi iau informațiile de pe grupuri Telegram și de pe YouTube. Cred că presa mainstream minte și alegerile sunt o farsă.” În cercul său de prieteni, discuțiile despre politică sunt dominate de suspiciuni, neîncredere și teorii alternative.
Vlad nu crede că votul său ar putea produce o schimbare reală. „Singura soluție este o schimbare totală, nu una realizată prin mecanismele democratice actuale.” Pentru el, dezamăgirea față de sistemul politic tradițional s-a transformat într-o respingere completă a ideii de democrație reprezentativă. În prag de alegeri, Vlad nu se pregătește să-și exprime votul, ci mai degrabă să-și manifeste frustrarea față de ceea ce percepe ca fiind un sistem corupt și ireformabil.
Maria: Alege surse independente și citește publicații de jurnalism de investigație
Maria, elevă la un liceu de arte din Sibiu, este foarte atentă la calitatea surselor de informare. „Încerc să citesc platforme independente, gen Recorder sau PressOne. Nu am încredere în televiziunile tradiționale.”
În cercul său de prieteni, activismul civic și discuțiile despre drepturile omului, justiție sau protecția mediului sunt o normalitate. Participă la dezbateri, expoziții cu teme sociale și ateliere de educație civică. Pentru Maria, primul vot nu este un act singular, ci o continuare firească a unui parcurs de implicare și responsabilizare față de comunitate. Votul este, pentru ea, o formă de artă a cetățeniei: o expresie a convingerilor sale profunde.
Între speranță și scepticism: cum simt tinerii primul lor vot?
Primul vot al generației 2025 nu este nici inocent, nici naiv. Tinerii care se pregătesc să pășească pentru prima dată într-o cabină de vot par mai degrabă lucizi, prudenți și conectați la realitățile politice ale României.
Răspunsurile lor, deși diferite în nuanțe, dezvăluie câteva tendințe comune. Cred în responsabilitatea personală, nu în miracolul colectiv. Pentru Ilinca și Andrei, dar și pentru Ana sau Maria, primul vot nu este o garanție a schimbării rapide, ci o asumare a propriei opinii. Ei nu votează cu iluzia că un singur om va rezolva problemele țării, ci cu convingerea că absența lor de la vot ar fi o formă de abdicare civică. Chiar și David, cel mai rezervat dintre ei, recunoaște că votul este un gest minim de responsabilitate: „Dacă nu votez, nu am dreptul să mă plâng.” Este vocea unei generații care nu își mai permite luxul pasivității complete.
Sunt conectați informațional, dar fragmentați ca încredere
Tinerii din această generație sunt mult mai expuși la fluxuri de informație decât părinții lor au fost vreodată la 18 ani. Însă această hiperconectare nu a creat o viziune comună, ci o fragmentare a adevărurilor acceptate.
Unii, precum Ilinca sau Maria, filtrează informația cu un ochi critic și selectează surse independente sau credibile. Alții, ca Ana sau Andrei, consumă informația rapidă de pe social media, dar încearcă să își păstreze discernământul. Și apoi există tineri ca Vlad, care și-au pierdut complet încrederea în orice sursă oficială și au migrat către alternative radicale, într-un spațiu unde democrația este văzută ca o farsă, nu ca un câștig. Crescut într-un mediu online plin de teorii conspiraționiste, nu mai crede că votul are puterea de a schimba ceva. El își simte frustrarea canalizată către idei radicale despre sistem și societate, o tendință deloc neglijabilă în rândul unor tineri expuși constant la informație nesigură.
Își doresc schimbare, dar sunt sceptici că sistemul actual o poate livra
Ilinca vorbește despre viitor cu optimism moderat, Maria despre activism ca o continuare a implicării cotidiene. Însă în spatele dorinței lor de schimbare există un scepticism sănătos: știu că președintele nu are puteri absolute și că politicul românesc are inerții adânci.
Nu așteaptă minuni de la primul vot. Nu se așteaptă ca un singur mandat să răstoarne toate frustrările unei generații. Dar tocmai această așteptare realistă ar putea transforma generația lor într-una mai rezistentă la manipulare și mai activă pe termen lung.
Împărțiți între implicare și retragere
O parte semnificativă a generației 2025, reprezentată de Ilinca, Ana, Maria sau Andrei, vrea să participe, să înțeleagă, să contribuie.
Pe de altă parte, există și un segment radicalizat sau cinic, ca Vlad, care nu mai crede în sistem și nu mai vede votul ca pe un instrument real de schimbare. Această fisură în rândul tinerilor nu trebuie ignorată – ea vorbește despre vulnerabilitatea la dezinformare, dar și despre nevoia urgentă de a reconstrui încrederea în instituțiile democratice.
Familia și școala: aliați sau absenți?
În toată această ecuație a primului vot, familia joacă un rol crucial. Ilinca, Andrei, Ana, David și Maria vorbesc cu părinții lor, cer sfaturi, pun întrebări. Dar, așa cum reiese din răspunsurile lor, nu toți părinții sunt pregătiți să ofere sprijin real: unii tineri simt că trebuie să-și construiască singuri înțelegerea politică.
Școala, teoretic, ar trebui să fie un sprijin neutru și educativ. În practică, experiențele sunt foarte amestecate: unii profesori, precum cel de istorie al Ilincăi, reușesc să creeze spații sigure pentru dezbateri. Alții, însă, preferă să își insinueze propriile preferințe electorale sau să ignore complet tema alegerilor, ratând o oportunitate uriașă de formare civică.
Resurse utile
Inițiativele externe, precum programele de educație civică organizate de ONG-uri devin astfel extrem de valoroase. Ele suplinesc lacunele sistemului de educație de stat, oferindu-le tinerilor instrumentele necesare pentru a înțelege procesul democratic și drepturile lor ca cetățeni.
