Care este cel mai performant tanc din lume? Apariția acestor „monștri” blindați pe câmpurile de luptă a schimbat regulile „jocului”, în războaiele secolului al XX-lea. Iar performanțele la care au ajuns blindatele actuale le-ar părea, primilor tanchiști, de domeniul SF-ului.
Care este cel mai performant tanc din lume? România va avea în dotare 54 de asemenea „monștri” de luptă începând cu 2026. Dar povestea blindatelor a început acum mai bine de un secol în urmă, progresul tehnologic făcându-le un adversar redutabil pentru orice armată.
Care este cel mai performant tanc din lume? România va avea 54 de asemenea „monștri” de luptă
Povestea primului vehicul blindat autopropulsat începe chiar la 1900, când un asemenea vehicul a fost construit în Anglia.
Atunci, John Fowler & Company a blindat unul dintre motoarele lor de tracțiune cu aburi pentru a transporta provizii în războiul sud-african din perioada 1899-1902.
La acel moment, strâmoșul tancurilor de azi era un simplu „cărăuș” de alimente și alte obiecte necesare soldaților de pe front.
Dar primul autovehicul folosit ca purtător de arme a fost realizat tot în Anglia, în 1899, un cvadriciclu motorizat pe care F.R. Simms a montat o mitralieră.
Următorul pas, inevitabil, a fost un vehicul care să fie înarmat și blindat. O astfel de mașinărie a fost construită la comanda Vickers, Sons and Maxim Ltd. și a fost expusă la Londra, în 1902.
Doi ani mai târziu, o mașină complet blindată cu o turelă a fost construită în Franța de Société Charron, Girardot et Voigt, iar o alta a fost construită simultan în Austria, de Austro-Daimler Company, conform britannica.com.
Primul vehicul blindat cu șenile a fost improvizat în iulie 1915, în Marea Britanie, prin montarea unei caroserii de mașină blindată pe un tractor Killen-Strait.
Tancul britanic Mark I a fost întâiul blindat implicat într-o bătălie, în septembrie 1916
Vehiculul a fost construit de divizia de vehicule blindate a Royal Naval Air Service, ale cărei idei, susținute de Primul Lord al Amiralității, Winston S. Churchill, au dus la formarea unui Comitet al Amiralității pentru nave.
O serie de experimente realizate de acest comitet au condus în septembrie 1915 la construirea primului tanc, denumit „Little Willie”. Un al doilea model, numit „Big Willie”, a urmat rapid.
Conceput pentru a traversa tranșee largi, acesta a fost acceptat de armata britanică, care a comandat 100 de tancuri de acest tip, denumite Mark I, în februarie 1916.
Simultan, tancurile au fost dezvoltate și în Franța. La fel ca primul tanc britanic, primul tanc francez (Schneider) era o cutie blindată pe un șasiu de tractor; 400 de exemplare au fost comandate în februarie 1916.
Cu toate acestea, tancurile franceze au fost utilizate abia în aprilie 1917, în timp ce tancurile britanice au fost trimise pentru prima dată în acțiune la 15 septembrie 1916.
Doar 49 au fost disponibile și succesul lor a fost limitat, dar, la 20 noiembrie 1917, 474 de tancuri britanice au fost concentrate în bătălia de la Cambrai și au realizat o străpungere spectaculoasă a frontului.
Totuși, aceste tancuri erau prea lente și aveau o rază de acțiune prea scurtă pentru a exploata străpungerea realizată.
În consecință, a crescut cererea pentru un tip de tanc mai ușor și mai rapid, iar în 1918 a apărut Medium A de 14 tone, cu o viteză de 13 km pe oră și o rază de acțiune de 130 km.
Cu toate acestea, după închierea primei conflagrații mondiale, în noiembrie 1918, cel mai utilizat tanc a fost francezul Renault F.T., un vehicul ușor de șase tone, conceput pentru sprijinul apropiat al infanteriei.
Perioada interbelică a fost folosită pentru perfecționarea mașinăriilor și sporirea capacităților de foc, de deplasare și manevrabilitate.
În timpul ofensivei germane în URSS, ce a debutat la 21 iunie 1941, tancurile deja aflate în uz, cele nemțești, Panzer IV și T-34 sovietice, au fost reînarmate, în 1942, cu tunuri cu țeavă mai lungă și aveau viteză mai mare. La scurt timp după aceea, ele au început să fie înlocuite de tancuri mai puternic înarmate.
În 1943, germanii au introdus tancul mediu Panther, care cântărea 43 de tone, de aproape două ori mai mult decât predecesorul său și era în consecință mai bine blindat.
Germania a introdus, de asemenea, tancul Tiger, și mai puternic, înarmat cu un tun de 88 mm. Versiunea sa finală, Tiger II, de 68 de tone, avea să fie cel mai greu tanc utilizat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Pentru a i se opune, rușii au scos tancul greu JS, sau Stalin, care a apărut în 1944, înarmat cu un tun de 122 mm. Cu toate acestea, viteza sa inițială era mai mică decât cea a tunurilor germane de 88 mm și cântărea doar 46 de tone. Cam în aceeași perioadă, T-34 a fost reînarmat cu un tun de 85 mm.
Spre deosebire de rolul de descoperire al tancurilor grele anterioare, tancurile Tiger și JS au funcționat în principal pentru a sprijini tancurile medii de bază prin distrugerea tancurilor inamice la distanță mare.
Un tanc german model Tiger din Al Doilea Război Mondial
Armatele germane și sovietice au dezvoltat, de asemenea, alte vehicule grele în acest scop, cum ar fi Jagdtiger-ul cu tun de 128 mm și ISU-ul cu tun de 122 mm, care erau de fapt tancuri fără turelă.
În plus, toate armatele au dezvoltat tunuri antitanc autopropulsate ușor blindate. Armata SUA a dezvoltat o categorie specializată de distrugătoare de tancuri care semănau cu tunurile autopropulsate, fiind relativ slab blindate, dar care, ca și tancurile, aveau turele rotative.
După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a recunoscut în general că toate tancurile trebuie să fie bine înarmate pentru a lupta împotriva tancurilor inamice.
Acest lucru a pus capăt în cele din urmă divizării tancurilor în categorii slab înarmate de tancuri specializate pentru infanterie și cavalerie.
După Al Doilea Război Mondial a continuat cursa pentru realizarea unor tancuri tot mai performante și de-o parte și de alta a celor două tabere inamice în timpul „Războiului rece”, cu SUA și URSS în frunte.
Treptat, s-a ajuns la o modernizare și tehnologizare a acestor mașini de luptă la care primii tanchiști din istorie nici nu ar fi vizat.
În ziua de azi, printre cele mai puternice și moderne tancuri de luptă din lume se numără, potrivit fairbd.net, K2 Black Panther al Coreei de Sud, T-14 Armata, realizat de Rusia, Leopard 2, făcut de Germania, Challenger 2 al Marii Britanii, Leclerc, din Franța, Type 90 al Japoniei, Merkava Mk.4 al Israelului și Type 99, aflat în dotarea armatei Chinei.
Dar, dintre toate modelele existente acum, cel realizat de americani, M1 Abrams, este considerat vârful de lance al designului tancurilor moderne și are o reputație pe măsura statutului său nobil.
Potrivit thomasnet.com, modelul M1 Abrams a fost proiectat de Chrysler Defense, divizia de construcție de tancuri a Chrysler, care a devenit între timp General Dynamics Land Systems.
M1 a intrat în serviciul armatei americane în 1980 și de atunci a fost îmbunătățit. De exemplu, muniția este la fel de bună ca precizia.
M1A2 dispune de tehnologii inovatoare de ochire care permit urmărirea în condiții meteorologice nefavorabile și pe câmpul de luptă, oferindu-i „ochi” care pot vedea ceea ce altfel nu ar putea fi văzut.
Arma sa principală este un tun cu țeavă lisă XM256 de 120 mm. Acesta este încărcat manual și poate lansa cinci tipuri de muniție NATO pentru a străpunge vehicule blindate, a ataca infanteria sau a doborî avioane care zboară la joasă altitudine.
În plus, este echipat cu o mitralieră de calibru .50, două mitraliere M240 de 7,62 mm, peste 40 de cartușe de 120 mm și 11 400 de cartușe de 7,62 mm.
Care este cel mai performant tanc din lume? România va avea 54 de asemenea „monștri” de luptă
Tancul american Abrams M1A2 SEPv3 ce va intra și în dotarea armatei române începând cu 2026 – Foto: Facebook/US Army
Acesta are o autonomie de aproape 440 de kilometri și o viteză maximă de 68 km/h, propulsat de motorul său cu turbină de 1.500 de cai putere.
După cum era de așteptat, M1A2 valorifică tehnologii de ultimă oră, inclusiv sistemul său de informare intervehicule, care facilitează un „schimb automat și continuu de informații între vehicule”.
Dar cea mai nouă versiune a acestui tanc este Abrams M1A2 SEPv3 (System Enhanced Package), ce reprezintă o configurație modernizată a tancului de luptă principal Abrams (MBT) aflat în serviciul armatei SUA.
Noua versiune oferă o protecție și o capacitate de supraviețuire îmbunătățite, precum și o letalitate mai mare decât predecesorii săi, în condițiile în care versiunile anterioare de Abrams erau considerate cele mai bune tancuri din lume.
De asemenea, tancul dispune de diverse progrese tehnologice, inclusiv blindaj, comunicații, fiabilitate, sustenabilitate și eficiență a combustibilului îmbunătățite.
Blindatul măsoară 9,7 m lungime, 3,7 m lățime și 2,4 m înălțime și este deservit de un echipaj de patru persoane, inclusiv șoferul, comandantul, încărcătorul și artileristul.
Tunul principal este un tun M256 de 120 mm cu țeavă lisă, care poate trage cartușe M829A4 cu energie cinetică avansată și cartușe multifuncționale avansate (AMP) pentru apărarea vehiculelor blindate, a personalului și a aeronavelor care zboară la joasă înălțime.
Tancul dispune de un sistem comun de armament telecomandat de profil redus (Crows) instalat cu o mitralieră de 12,7 mm. O mitralieră M240 de 7,62 mm este, de asemenea, montată coaxial cu tunul principal.
El este dotat cu infraroșu îmbunătățit cu vedere înainte (IFLIR) pentru a detecta țintele. IFLIR utilizează tehnologia cu infraroșu cu unde lungi și medii pentru a îmbunătăți achiziția, identificarea și angajarea țintelor în comparație cu FLIR-ul existent de generația a doua.
Carena și turela integrează un nou pachet de blindaj pentru o protecție superioară împotriva amenințărilor reprezentate de dispozitivele explozive improvizate (IED). Tancul poate fi articulat cu blindaj reactiv și blindaj cu lamele.
Sistemul de război electronic CREW Duke V3 de combatere a dispozitivelor explozive improvizate (IED) controlate de la distanță protejează echipajul împotriva bombelor de pe marginea drumului și a atacurilor cu IED.
Fiecare parte a turelei este echipată cu descărcătoare de grenade fumigene cu șase țevi M250. O perdea de fum poate fi, de asemenea, instalată de un sistem acționat de motor.
M1A2 SEPv3 este propulsat de un motor cu turbină cu gaz Honeywell AGT1500, care dezvoltă o putere de 1.500 CP.
Unitatea de alimentare auxiliară de sub blindaj permite tancului să opereze sistemele de la bord cu o probabilitate redusă de detectare în timpul operațiunilor de supraveghere silențioasă.
Generatorul permite funcționarea turelei fără a fi alimentată de la motorul principal atunci când vehiculul este în poziție staționară, ceea ce duce la îmbunătățirea eficienței combustibilului.
De asemenea, tancul este echipat cu sisteme avansate de generare și distribuție a energiei, cum ar fi un alternator cu amperaj îmbunătățit, un inel de alunecare, o unitate de distribuție a energiei îmbunătățită a corpului navei/module de comutare la distanță comune și un sistem de monitorizare a bateriei.
România a contractat 54 de asemenea tancuri Abrams, model M1A2 SEPv3, de la Statele Unite, pentru 1,07 miliarde de dolari, livrarea acstora urmând să fie făcută începând cu 2026, conform defenceromania.ro.