Ucrainenii ar dori ca NATO să doboare rachetele rusești lansate asupra țării lor, dar ecuația e mult mai complicată decât pare la prima vedere, iar specialiștii sunt împărțiți. Pentru un răspuns mai clar, „Adevărul” a apelat la doi experți de marcă, generalul (r) Virgil Bălăceanu și profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu, ale căror păreri sunt puțin diferite.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a cerut marți, 21 mai, statelor NATO, inclusiv României, să doboare rachetele rusești deasupra țării sale pentru a compensa deficitul de apărare al Kievului. Zelenski susține că rușii atacă de multe ori ținte civile și că o intervenție a Alianței Nord-Atlantice ar fi una firească, pentru a preveni crime împotriva populației.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, iar între timp a devenit șef al Asociației Ofițerilor Români în Rezervă. În opinia sa, nu se pune problema ca NATO să lovească rachete Rusiei deasupra Ucrainei.
„Nu cred că este posibil să facem asta. Nu, nu. În primul rând că ar fi o acțiune la nivelul NATO și niciodată NATO prin consens nu ar lua o asemenea măsură, nu ar lua o astfel de decizie. Și nici acțiuni individuale ale unor state membre NATO nu văd posibile, ținând cont că noi nu putem aprecia exact dacă rachetele și dronele rușilor se îndreaptă spre ținte militare sau spre unele civile. Ca atare, putem lovi o rachetă care era îndrepatată spre o țintă militară, iar atunci dreptul de ripostă al Federației Ruse ar fi unul evident. Și uite așa s-ar ajunge la incidente majore. Nu neapărat la un al Treilea Război Mondial între NATO și Federația Rusă, dar se poate ajunge la confruntări militare convenționale”, avertizează generalul Bălăceanu.
Cum ar putea lovi România rachetele rusești
În acest caz, spune el, rușii ar putea să lovească la rândul lor ținte de pe teritoriul statelor care le-ar doborî rachetele. Iar primele vizate ar fi tocmai bazele militare de unde ar pleca NATO ar lovi rachetele rusești. „Riscul major ar fi ca și rușii să identifice de unde a fost lansată lovitura pentru distrugerea rachetelor Iskander, de exemplu. Și să lovească ținta respectivă, printr-o lovitură chirurgicală”, explică generalul.
România, la fel ca alte state est-europene membre NATO, ar putea fi capabilă, cel puțin în teorie, să lovească rachete și drone rusești de pe teritoriul Ucrainei.
„Într-o anumită proporție putem și noi. De exemplu, sistemele HIMARS pot să lovească ținte în adâncime. Iar o țintă în adâncime poate fi și o instalație de lansare a unor rachete care acționează pe principiul de lovire al altor rachete, pe principiul acțiunii contra rachetă”, mai spune generalul Bălăceanu.
Ce țintesc rușii în Ucraina
El a explicat și ce ținte vizează rachetele și dronele rusești. Trupele ucrainene și bazele militare sunt principalele vizate, dar nu singurele.
„În primul rând, rușii lovesc frontul, au țintele militare predilecte. Apoi în plan secund vine sistemul energetic al Ucrainei, după care infrastructura. Țintele civile în general sunt colaterale. Nu vorbim de atacuri masive cu rachetele și cu aviația asupra localităților, în genul operațiilor de bombardament din Al Doilea Război Mondial. Sigur că e o întreagă discuție de aici, dar să ne uităm la victime. După o astfel de acțiune se spune că au murit trei ucraineni sau că au fost răniți trei. Ori asta nu înseamnă o lovire masivă. O lovire masivă ar însemna nu zeci de victime, nici sute, ci mii, dacă ar fi lansată o ofensivă asupra unor ținte urbane”, subliniază generalul.
Soluția cea mai proastă
Profesor de relații internaționale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și fost diplomat, Valentin Naumescu vede puțin diferit lucrurile.
„Am văzut ideea prezentată în mai multe feluri, iar consecințele și aplicarea ei ar fi într-adevăr foarte diferite. Pentru că am văzut-o pe de o parte enunțată de președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, care a spus că țările din flancul estic, și cred că a menționat și România, Polonia, a spus statele Baltice, România, ar trebui să închidă cerul Ucrainei în partea de Vest a Ucrainei, cu alte cuvinte apărarea antiaeriană din aceste țări menționate să intercepteze orice aparat de zbor și bineînțeles orice rachetă care ar veni în spațiul de vest al Ucrainei dinspre Rusia”, spune Naumescu.
Nu ar fi însă o variantă de luat în calcul și ar implica riscuri enorme pentru țările care ar doborî rachetele Rusiei. Există însă o altă variantă, care nu ar expune neapărat, în opinia sa, anumite țări.
„Pusă în felul acesta, ideea este destul de riscantă în opinia mea ca aceste țări să-și asume singure responsabilitatea unor asemenea acțiuni militare de apărare a Ucrainei. E adevărat, am văzut ulterior ideea mult mai clar explicată că atunci nu era clar și dacă ar fost doar atât aș fi spus mai degrabă că trebuie privită cu multă reticență. Bun, președintele Germaniei ne sugerează să facem lucrul ăsta, dar cine ne acoperă? Este doar o acțiune a unor state care au o proximitate geografică, geopolitică de Ucraina sau este acțiunea asumată de o alianță?”, se întreabă el retoric.
„Să facă ceea ce trebuie făcut”
Ar exista însă și o a doua variantă, crede Valentin Naumescu, iar aceasta ar putea fi luată în calcul.
„Am văzut și a doua interpretare: dacă este un proiect al NATO, dar atenție, el trebuie să fi asumat ca atare, politic, în consiliul Nord-Atlantic, dacă este un proiect solidar al întregii Alianțe Nord-Atlantice, da, cred că vine momentul în care trebuie să ne punem problema unor decizii esențiale, cruciale în acest război. Într-o situație care a devenit critică deja și dacă NATO decide într-adevăr să închidă cerul Ucrainei, cel puțin în partea de Vest a țării, atunci România trebuie să participe la acest proiect, care e deopotrivă un proiect militar, un proiect de securitate, chiar un proiect politic, civilizațional aș spune, pentru viitorul Europei, și să facă ceea ce trebuie făcut”, explică profesorul.
