Cursa prezidențială din SUA din 2024 este aproape de final și se află în limitele marjelor de eroare ale sondajelor. Deci, la o privire rapidă, să presupunem că fiecare candidat are o șansă de 50/50.
Democrații au avantaj la alegerile din SUA.
Dar topul sondajelor, din SUA mai ales cele la nivel național, ne arată cum ar putea fi rezultatul, mai ales că există și alte valori care contează în ziua alegerilor, scrie The Bullfinch Group, o companie americană de cercetări sociologice și consultanță politică. Iar acestea par să ofere avantaj Democraților și Kamalei Harris:
– ce candidat sau partid are mai mulți bani (+Democrați)
– cine câștigă cursele în statele swing (+democrați)
– ce partid a fost favorizat cea mai mare parte a sezonului electoral (+Democrați)
– care partid a câștigat majoritatea statelor indecise la ultimele alegeri (+democrați)
– și mai ales, privind ultimele alegeri prezidențiale, care candidat a pierdut majoritatea acestor state indecise (- Trump).
Nu spun asta pentru că vreau ca Harris să câștige. Spun acest lucru pentru că există totaluri de finanțare a campaniei pe care le putem analiza, există alegeri în curs pe care le putem urmări și există alegeri trecute pe care le putem analiza.
Mă întorc la un articol pe care l-am scris pentru Independent Center în iulie, intitulat „De ce 2024 arată mult ca 2012” pare aproape exact. Și chiar dacă aș spune că toate aceste mici valori îi oferă lui Harris doar un avantaj de 60/40, șansele de 40% ca ceva să se întâmple se întâmplă tot timpul (în 4 din 10 cazuri, mai exact).
De ce sunt imprecise sondajele din SUA
Înainte de a intra în analiza datelor, o mică declinare a răspunderii: nu sunt pro-Harris. Nu sunt pro-Trump… Am votat anul acesta și nu i-am susținut pe niciunul dintre ei (am scris pe altcineva). Nu sunt altfel implicat, doar că îmi doresc ca unul dintre candidați să facă ia sufieciente voturi încât să nu avem luni întregi de renumărare a voturilor.
Ah, și nu pot să văd în viitor. Acestea fiind spuse, să intrăm în cifre.
Oricine urmărește sondajele îndeaproape trebuie să citească acest articol de la ABC care arată cât de „off” au fost sondajele de stat de-a lungul anilor.
Sau acest articol de opinie fantastic al lui Ezra Klein, intitulat pe bună dreptate „Ignore the Polls”, în care detaliază cum „în 2016, o Asociație Americană pentru Cercetarea Opiniei Publice „post-mortem” a constatat că eroarea medie a sondajelor naționale a fost de 2,2 puncte, în timp ce sondajele la nivel de state au greșit cu 5,1 puncte. În 2020, sondajele naționale au ratat rezultatul final cu 4,5 puncte, iar sondajele la nivel de stat au ratat, din nou, cu 5,1 puncte”.
„Uitați-vă la agregate!”
Argumentul (inexact) pe care îl aud este că sondajele l-au subreprezentat pe Trump în 2016 și 2020 – ceea ce este adevărat pentru sondajele naționale, nu neapărat pentru sondajele de stat (vezi Pennsylvania, Georgia, Arizona, Nevada…).
Alternativ, oamenii spun că probabil sondajele îl umflă pe candidatul Democraților…
Spune-i asta lui Obama în 2012, în care el și-a depășit sondajele cu trei puncte (și aș argumenta că actuala campanie a lui Harris seamănă mult mai mult cu campania lui din 2012 decât cu cea a lui Clinton 2016 sau a lui Biden din 2020).
Deci, cu masa așezată și arătând că sondajele pot fi greșite, în general spun „uitați-vă la agregate”. Dar asta este dificil în acest an, deoarece nici acolo nu vedem un acord.
Pun pariu că, dacă te uiți la RCP, crezi că Trump va câștiga. Dacă te uiți la NYT, Harris va câștiga. Asta pentru că acum agregatele au proiecții extrem de diferite.
Cum arată cifrele agregate ale sondajelor din SUA
La momentul scrierii acestui articol (duminică, 27 octombrie 2024), cursa la nivel național arată astfel:
– RCP: Trump + 0,1
– The Hill: Harris + 0,7
– NYT: Harris + 1
– 538: Harris + 1,3
Pentru a arăta puțin mai departe diferența, RCP îl are pe Trump în frunte în toate statele, în timp ce The Hill, 538 și NYT o au pe Harris în față în Michigan. 538 și NYT o au pe Harris în avantaj și în Wisconsin. NYT o are pe Harris câștigătoare și în Pennsylvania și Nevada (The Hill și 538 au Nevada și Pennsylvania fie la egalitate, fie la mai puțin de jumătate de punct).
Deci, sondajele din statele indecise din acest an se încadrează în marja de eroare de 5,1 pentru sondajele de stat. Dacă ar fi să mă uit la oricare dintre agregate, aș spune că sunt aproape de realitate.
Dar aș rupe egalitatea uitându-mă la „reverse coattail effect” (candidații slabi trag în jos alți candidați ai aceluiași partid). Pentru a explica acest lucru, uitați-vă la cursa prezidențială din statele swing de pe 538:
Democrații și Harris, avantaje în statele indecise
Acest lucru îmi spune că Democrații și Harris au avantaj pentru că fie există mai mult sprijin în rândul democraților pentru candidații lor la nivel de stat, fie mai mulți independenți înclină spre Democrați și/sau mai mulți Republicani sunt dispuși să voteze diferit la nivel statal și național. Oricum ar fi, acest lucru indică un net pozitiv pentru Harris și Democrați.
RCP, despre care am arătat că a înclinat puțin mai mult spre Trump decât ceilalți, îi favorizează pe Democrații în statele indecise din
SUA în ceea ce privește alte alegeri decât cele prezidențiale:
Carolina de Nord este singurul stat „câmp de luptă prezidențial” cu o cursă pentru guvernator la aceste alegeri (dar niciun loc pentru Senat), iar sondajele îl favorizează puternic pe candidatul Democrat în acea cursă:
Complicațiile alegerilor naționale și statale desfășurate concomitent
Când arăt aceste date, în general primesc aceleași răspunsuri. Fie sunt întrebat dacă „reverse coattail effect” are loc vreodată la alegerile prezidențiale” (da – vezi Google), fie un alt răspuns, mai puțin logic: „Ei bine, dacă partea de sus a biletului este la egalitate, înseamnă că Trump va ridica candidații la vot”.
Dar există două probleme majore cu al doilea argument. În primul rând, la ultimele trei alegeri din SUA (2018, 2020 și 2022), când Trump era la cârma partidului, candidații săi din statele disputate nu s-au descurcat bine. Deci, de ce ar fi diferit anul acesta? Vezi „reverse coattail effect”.
În al doilea rând, când fac reverse engineering (o metodă prin care cineva încearcă să înțeleagă, prin raționament deductiv, modul în care un dispozitiv realizat anterior rezolvă o sarcină, fără a avea informații asupra modului în care a fost creat dispozitivul – n. red.) pe acest argument, logica pare să se fie strâmbă.
Dacă spun: „Dacă Trump și Harris au fost la egalitate în Arizona, Michigan, Nevada, Carolina de Nord, Pennsylvania și Wisconsin, DAR următoarea cursă de pe buletinul de vot este la nivel de stat și îl favorizează pe Republican…”, aceiași oameni care sugerează că Trump va trage în sus candidatul statal reacționează cu „asta înseamnă că Trump va câștiga, cu siguranță!”… Dar nu funcționează în ambele sensuri. Dacă Republicanii din a doua cursă electorală desfășurată concomitent cu prezidențialele naționale sunt în frunte și asta „înseamnă” că Trump va câștiga, atunci acolo unde Democrații se află în aceeași situație ar trebui să „însemne” că Harris va câștiga. Logica nu se inversează doar pentru că așa vrei tu.
Situația din statele SUA dominate de Republicani nu-i avantajează
Cu excepția votului anticipat sau prin corespondență – pe care nu-l pun prea mult la socoteală, pentru că oamenii pot vota o singură dată, iar creșterea scorului după votul anticipat înseamnă că s-ar putea să termini la fel de bine – și alte pseudoștiințe folosite pentru preziceri, diferențele de tendință de vot din 2020 până în 2024, cred că mulți dintre ceilalți indicatori îi favorizează pe Democrați și echipa Kamalei Harris (banii, favorabilitatea, candidații locali sau pentru Congres, echipele locale etc.).
Adică, dacă ar fi existat o adevărată creștere al lui Trump, nu am fi vorbit acum despre Carolina de Nord (pe care a câștigat-o la ultimele două alegeri). Nu am avea nici sondaje cu scoruri atât de apropiate. Nu am avea nici trei din cele patru agregate amintite mai sus care să-i dea Kamalei Harris avantaj.
Și cu siguranță nu am vorbi despre Republicanii din întreaga țară, din Texas și Nebraska, care luptă pentru realegere, sau cursa pentru Senatul din Montana, cu scoruri apropiate. Dar, din păcate, aici suntem și asta mă face să cred că, deși lucrurile se pot schimba, Democrații și Kamala Harris au un ușor avantaj anul acesta.
Totuși, la sfârșitul zilei, mi-ar plăcea să vă reamintesc: indiferent dacă sunteți echipa Roșie (Republicani) sau Albastră (Democrați), vă rog să vă amintiți că suntem toți echipa „Roșu, Alb și Albastru” (Echipa America).