Un teren stâncos, cu mult mai multe tuneluri decât în Gaza, unde între 75.000 și 120.000 de teroriști cu experiență de luptă și dotați cu rachete și arme în cantități enorme – asta îi așteaptă pe soldații israelieni după incursiunea Israelului în Liban, susține analistul Andrei Schwartz.
Incursiunea Israelului Armata israeliană a anunţat, în noaptea de luni spre marţi, că forţele sale terestre au început raiduri „limitate, localizate şi ţintite” împotriva Hezbollah, în zona de frontieră din sudul Libanului.
Anterior, în cursul serii, Cabinetul de Securitate al Israelului, convocat de premierul Benjamin Netanyahu, și-a dat acordul pentru „următoarea fază” a războiului împotriva grupării.
În acest timp, armata libaneză și-a retras trupele la aproximativ 5 km de granița cu Israel, unde armata israeliană a stabilit o zonă militară închisă.
Specialistul în securitatea Orientului Mijlociu, Andrei Schwartz a analizat, pentru „Adevărul”, care sunt obiectivele, provocările și pericolele acestei incursiuni a Israelului în Liban.
„Se pare că prim-ministrul Netanyahu a fost forțat”
Care sunt obiectivele operațiunii terestre a IDF în Liban.
Andrei Schwartz: Dictatorul criminal de la Kremlin ne-a tot amețit (pe unii, mai mult decât pe alții) că a lansat o “operațiune specială” în Ucraina. Ei, Israelul chiar asta a lansat în această noapte. O operațiune anti-teroristă, la fel precum a fost obligat să lanseze în 2006 în Liban, la fel precum o făcuse și în anii ’80, după ce, de acolo se trăgea asupra populației Statului Israel. Tot din Liban, în acea perioada, au existat incursiuni ale grupurilor teroriste, precum masacrul de la școala din Maalot, soldat cu 31 de victime israeliene (majoritatea copii).
Scopul operațiunii de acum este simplu, dar foarte greu de atins: securizarea frontierei de nord a Israelului, asigurarea unei situații care să permită ca cei circa 60-100 de mii de cetățeni israelieni din orașele și satele din acea regiune – să poată să se întoarcă la casele lor și să nu fie amenințați, la orice ora din zi și din noapte cu posibilitatea că teroriștii să îi răpească, tortureze, omoare, precum au făcut partenerii lor de crima din Hamas, pe 7 octombrie 2023.
De ce a fost ales momentul acum? Nu se putea aștepta finalizarea operațiunii din Gaza, pentru a nu lupta pe două fronturi?
Aici am câteva precizări de făcut:
a) Frontul de pe granița libaneză a fost deschis de către Hezbollah pe 8 octombrie 2023. De atunci, aceștia au tras multe mii de rachete și drone asupra cetățenilor israelieni, reușind să ucidă câteva zeci de oameni, inclusiv 12 copii care au fost omorați de o rachetă în timp ce jucau fotbal.
b) Israelul a lovit doar punctual, locurile de unde fuseseră lansate acele rachete ucigașe, și nu a încercat să facă mai mult, până în urma cu 2 săptămâni, atunci când au început să explodeze acele mijloace de comunicare folosite de teroriști. Apoi, au fost uciși și liderii mișcării conduse de la Teheran.
c) Se pare că prim-ministrul Netanyahu a fost forțat de câțiva membrii ai cabinetului de război să lanseze această operațiune anti-teroristă, acum. El este destul de temător, și acesta a fost motivul principal pentru care conducerea Hamas din Gaza a reușit să supraviețuiască și să ticluiască planul lor ucigaș, reușind acel pogrom din octombrie anul trecut, cu un impact catastrofal.
Un lider politic populist, “Bibi” a preferat întotdeauna să ajungă la acorduri de încetarea a focului cu acești demenți teroriști. Și, până la un punct, părea că are dreptate.
În fond, lumea în Israel prefera să nu își trimită copiii pe front, și spera că teroriștii pot fi convinși cumva să facă pace.
Naivitate, dovedită a fi sinucigașă, pe 7 octombrie 2023 – atunci când peste 1200 de israelieni au fost sfârtecați de arabii din Gaza (nu doar de Hamas, ci și de civili, vreo 2000 dintre aceștia participând la violuri, crime, răpiri).
„Hezbollah are o armată mai puternica decât cea a multor state europene, membre NATO”
Ce provocări așteaptă armata israeliană în Liban?
Un teren diferit față de cel din Gaza, de deal și munte, stâncos, unde între 75.000 și 120.000 de teroriști Hezbollah și Amal, dar și ai mișcărilor palestiniene Hamas și PFLP sunt pregătiți să prindă în capcane armata israeliană. Sunt mult mai multe tuneluri, sunt sate întregi în care fiecare casă are pivnițe și poduri cu lansatoare de proiectile anti-tanc și anti-personal etc.
Cu ce diferă acestea de situația din Gaza? E mai bine pregătit și înarmat Hezbollah decât Hamas?
Hezbollah a participat, alături de regimul Assad, de Iran și de forțele trimise în ajutor de Rusia, la războiul civil din Siria. În total au fost omorâți cam jumătate de milion de sirieni, majoritatea arabi suniți (de către coaliția menționată anterior). Alții – yazidi, kurzi, druzi, creștini, musulmani șiiți – au fost uciși de partea adversă – în special grupările teroriste ale Statului Islamic (dar și precursorii acestuia). Hezbollah a căpătat o mulțime de experiență, iar Iranul le-a furnizat rachete și alte tipuri de arme – din ce în ce mai noi și în cantități enorme. În acest moment, Hezbollah are o armată mai puternica decât cea a multor state europene, membre NATO. Are peste 150 de mii de rachete cu raza scurtă, medie și lungă de acțiune. Și a amenințat inclusiv un membru UE – statul Cipru.
Explicați-ne tactica Hezbollah de a depozita arme în casele libanezilor. Va fi folosită populația că scut uman?
Este aceeași tactica ca cea folosită de Hamas. Ei protejează teroriștii și armele lor cu trupurile civililor. Într-o țară civilizată (precum este Israelul), este fix invers.
Cât credeți că vă dura operațiunea?
Depinde foarte mult de câteva elemente:
– obiectivele exacte enunțate de Statul Israel
– cât de repede vor fi acestea atinse.
Ar putea dura câteva săptămâni, dar s-ar putea prelungi pe termen de mai multe luni, sau – dacă nu există altă cale, Israelul s-ar putea găsi a fi obligat să mențină un cordon anti-terorist la sud de râul Litani – pe termen mediu și lung.
„Deocamdată, Iranul poate ataca cu sute de rachete și drone”
Care credeți că vă fi replica Iranului?
Eu sper că populația civilă din Iran, victimă a opresiunii regimului mullahilor de la Teheran, să se răscoale și să conducă Iranul pe calea normalizării. Regimul își dorește obținerea armei nucleare, iar ambasadorul rus la ONU a fost cel care s-a lăudat că a reușit să păcălească națiunile vestice în această privință și că i-a adus aproape de a re-intra în JCPOA (acel accord semnat în perioada Administrației Obama).
Rusia dorește să vadă un Iran nuclear, pentru a crea încă un punct de șantaj și de presiune asupra Americii și a Europei.
Deocamdată, Iranul poate ataca direct, precum a făcut-o în aprilie, cu acel atac masiv de sute de rachete de croazieră, balistice, dar și drone. Poate de asemenea să facă ce a mai făcut în trecut – să folosească grupările de tip “sleeper-cell” din întreagă lume (inclusive din țările noastre) ale Corpului Gardienilor Revoluției, sau cele ale Hezbollah – pentru a lansa atacuri teroriste. Vă aduc aminte doar de Argentina (Buenos Aires), sau de Bulgaria (Burgas). Atunci când au comis atentatul din Bulgaria, atentatorii au trecut nestingheriți prin România
Care credeți că vă fi reacția comunității internaționale?
Hezbollahul este considerat o organizație teroristă de toate țările democratice, civilizate – iar, în apropierea României, ei au ucis inclusiv în timpul războiului din Bosnia.
Arabia Saudită, Bahrain și Emiratele Arabe Unite – de asemenea consideră că Hezbollah sunt teroriști.
Cine le sunt aliați? Iranul este principalul sponsor, apoi Rusia, Coreea de Nord, Siria, Cuba și alte țări dictatoriale, conduse de criminali.
De ce am prezentat aceste alianțe, pro și contra teroriștilor Hezbollah? Pentru a vedea cine are motive să se opună acțiunii Statului Israel și care ar fi acele motive.
