Existența noastră este țesută din nenumărate fire culturale – cunoștințe, obiceiuri, povești – moștenite și transformate neîncetat. Dar cum se explică faptul că unele elemente culturale dăinuie și se răspândesc, în timp ce altele dispar fără urmă? Ce forțe misterioase modelează acest peisaj cultural în continuă schimbare?
Antropologi precum Claude Lévi-Strauss au căutat inițial răspunsuri în structuri universale, tipare recurente în mituri și organizare socială. Însă, pentru a înțelege dinamica vie a culturii, avem nevoie de mai mult. Criticile ulterioare, formulate de Dan Sperber, au subliniat că simpla replicare a ideilor, similară genelor („memele” lui Dawkins), nu surprinde esența. Transmiterea culturală este un proces de reconstrucție continuă.
Motorul culturii: forța „atracției culturale”
Dan Sperber și colaboratorii săi au propus conceptul de „atracție culturală” pentru a explica de ce anumite reprezentări se stabilizează și se propagă. Spre deosebire de o „replicare” fidelă, atracția culturală descrie tendința ideilor și practicilor de a se grupa în jurul unor variante atractive, permițând multiple variații.
-
Rețeta de cozonac: variație pe o temă cunoscută. Să luăm exemplul unei rețete de cozonac. O mamă o transmite fiicei. Gustul delicios asigură atractivitatea cognitivă a cozonacului. Însă, mama adoră coaja de lămâie, pe care fiica o detestă, înlocuind-o cu vanilie. Ea păstrează umplutura de nucă, dar adaptează timpul de coacere la cuptorul ei electric, diferit de cel pe gaz al mamei. Rețeta se transformă, păstrând un nucleu conmun, dar modelându-se după preferințe și uneltele disponibile. Disponibilitatea unor noi ingrediente sau tehnologii poate crea noi puncte de atracție.
-
Mintea umană – un filtru puternic (factori cognitivi) Mintea noastră nu este un recipient pasiv. Anumite tipuri de informații ne captează mai ușor atenția și sunt mai memorabile:
- Atenția selectivă: O legendă despre tâlhari ce bântuie prin vecinătate ne stârnește frica și interesul mai mult decât o poveste banală despre un loc îndepărtat. Acesta este și motivul pentru care știrile negative sau teoriile conspiraționiste au adesea o priză mai mare.
- Memoria și narațiunea: Reținem mai ușor informații sociale structurate narativ (o poveste cu 17 personaje) decât date abstracte (un număr de 17 cifre aleatorii).
- Surpriza controlată (concepte minim contraintuitive): Reprezentările ființelor supranaturale (zei, spirite, fantome) sunt deosebit de „lipicioase”. Ele combină trăsături majoritar intuitive, familiare (o fantomă are emoții, amintiri) cu un număr mic de elemente contraintuitive, care ne violează așteptările (fantoma trece prin pereți). Acest amestec le face suficient de surprinzătoare pentru a fi memorabile, dar suficient de comprehensibile pentru a fi reținute și transmise. O stâncă magică ce îndeplinește dorințe este mai atractivă decât o stâncă obișnuită sau una cu proprietăți prea bizare.
-
Mediul modelează cultura- Condițiile externe – naturale și culturale – favorizează anumite variante. Casele din lemn „prind” în zone împădurite, creșterea cămilelor în deșert. Tulnicul, ideal pentru a transmite sunete la distanță, e specific zonelor montane. Chiar și poveștile populare circulă mai ușor între vorbitori de limbi înrudite, cea mai veche parând a fi „Pactul Fierarului cu Diavolul”, datând din Epoca Bronzului.
-
Arta și Scrisul prin Lentila Atracției (Cercetările lui Olivier Morin) Preferințele noastre cognitive înnăscute modelează chiar și arta sau scrisul. Cercetătorul Olivier Morin a arătat că, în Renaștere, dar și în portretistica coreeană medievală, pictorii au produs tot mai multe portrete cu privirea directă spre privitor, aceasta fiind o preferință umană universală. De asemenea, în tablouri se lasă mai mult spațiu în direcția privirii personajelor, sugerând relevanța câmpului vizual. În sistemele de scriere, liniile drepte orientate cardinal (orizontal/vertical) și simetria verticală (ca în „A” sau „T”) sunt supra-reprezentate, fiind mai ușor de perceput și memorat de sistemul nostru vizual, adaptat la regularitățile din natură.
-
Când mintea și mediul colaborează: farsa începătorului, a celui neajutorat. Interacțiunea dintre factorii mentali și cei sociali generează forme culturale recurente. Un exemplu este farsa în care novicii sunt păcăliți de experți să caute obiecte inexistente („găleata de curent”, „șarful televizorului”). Atracția acestei farse se naște din situații sociale unde victimele, nefamiliarizate cu jargonul sau tehnologia, au încredere în figuri cu autoritate epistemică.
Succesul cultural al unei idei, povești sau practici depinde, așadar, de ușurința cu care aceasta atrage atenția, este procesată și reconstruită de mințile noastre, dar și de rezonanța sa cu mediul cultural și social. Cultura nu este doar o colecție de „lucruri”, ci un proces viu, modelat de aceste forțe complexe de atracție. Iar în centrul acestui proces se află învățarea socială – capacitatea noastră unică de a transfera și acumula informații de la ceilalți, asigurând continuitatea și transformarea neîncetată a lumii pe care o creăm împreună.
