2 C
București
21 noiembrie 2024
econtext.ro
ȘTIRI

Palestina. Ce înseamnă și care este originea istorică a conflictului

Pentru mulți oameni, în special din zona Orientului Mijlociu, termenul „Palestina” are o încărcătură emoțională și simbolică mare. Reprezentând o patrie pierdută, lupta pentru autodeterminare sau drepturi nerecunoscute. Dar ce înseamnă cu adevărat.

Termenul „Palestina” are mai multe înțelesuri în funcție de contextul în care este utilizat, și este subiectul unor dispute și interpretări istorice, politice și culturale. Geografic: Palestina era o regiune geografică situată la estul Mării Mediterane, având granițe vag definite care s-au schimbat de-a lungul timpului. Aceasta cuprinde în general zonele cunoscute astăzi sub numele de Israel, Cisiordania și Fâșia Gaza. Istorico-cultural, în antichitate, Palestina a fost locuită de diverse grupuri etnice și culturale, inclusiv canaanei, evrei, fenicieni și alții. A fost, de asemenea, parte a mai multor imperii, inclusiv cel otoman și cel roman.

Atât evreii, cât și arabii au revendicări istorice și religioase asupra teritoriului cunoscut ca Palestina. Evreii îl văd ca țara lor ancestrală, promisă lor conform tradiției biblice. Arabii, majoritar musulmani, consideră aceeași zonă ca făcând parte din patrimoniul islamic și arabo-palestinian. În secolele XIX și XX, mișcarea sionistă a promovat emigrarea evreilor în Palestina cu scopul de a crea un stat național evreiesc. Această migrație a fost privită cu suspiciune și ostilitate de comunitatea arabă locală.

În secolul al XX-lea, termenul „Palestina” a ajuns să fie asociat în mod specific cu aspirațiile naționale ale poporului palestinian. După ce Marea Britanie a primit mandatul asupra Palestinei de la Liga Națiunilor în 1920, și mai ales după crearea statului Israel în 1948, a început să se contureze o identitate palestiniană distinctă.

Palestina, origine istorică

Termenul poate desemna și diferitele entități administrative care au existat sau există în regiune, inclusiv Mandatul Britanic pentru Palestina (1920–1948) sau Autoritatea Națională Palestiniană, care în prezent guvernează părți din Cisiordania. În contextul modern, „Palestina” se referă adesea la teritoriile din Cisiordania și Fâșia Gaza, care sunt sub administrare palestiniană parțială dar și sub ocupație sau blocadă israeliană. Unele țări și organizații internaționale recunosc Palestina ca stat independent, deși această recunoaștere nu este universală.

Crearea Palestinei ca entitate geopolitică modernă este legată de o serie de evenimente istorice și decizii politice complexe, dintre care multe s-au petrecut în secolul al XX-lea. Înainte de Primul Război Mondial, teritoriile care astăzi alcătuiesc Israelul și Palestina făceau parte din Imperiul Otoman. Odată cu Declarația Balfour (1917), lucrurile au fost în favoarea poporului evreu. În timpul Primului Război Mondial, ministrul britanic de externe, Arthur James Balfour, a emis o declarație în care spunea că guvernul său susține stabilirea unui „cămin național pentru poporul evreu” în Palestina, fără a prejudicia drepturile celorlalte comunități.

Mandatul Britanic (1920-1948) de administrarea Palestinei a fost o altă etapă. După război, Liga Națiunilor a acordat Marii Britanii responsabilitatea asupra Palestinei. În această perioadă, tensiunile între comunitățile arabe și evreiești au crescut semnificativ, ambele având aspirații naționale.

ONU a eșuat în 1947

Planul de Partiție al ONU din 1947 nu a avut succes. În fața unei violențe crescânde și a presiunii internaționale, ONU a adoptat un plan de împărțire a Palestinei în două state, unul arab și unul evreu. Arabii au respins planul.

Crearea statului Israel și Războiul Arabo-Israelian (1948-1949). La 14 mai 1948, liderii comunității evreiești din Palestina au declarat independența Israelului. Acest act a dus la un război între noul stat și vecinii săi arabi. La finalul războiului, teritoriul a fost împărțit între Israel, Iordania și Egipt.

În anii următori, conflictele și negocierile au continuat să schimbe peisajul politic și geografic al regiunii. De exemplu, Războiul de Șase Zile din 1967 a dus la ocuparea de către Israel a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza. Din 1967, lupta pentru autonomie a palestinienilor a luat mai multe forme, inclusiv mișcarea pentru un stat palestinian independent și protestele împotriva ocupației israeliene. Ultimele conflcite au implicat organizația teroristă Hamas și aripa militară a Hezbollah.

Related posts

„Toţi pentru unul”. Trei mari puteri din Europa își unesc forțele pentru a apăra continentul de Trump și Rusia

econtext

Nave militare ale Chinei au folosit tunuri de război împotriva navelor Filipinelor

econtext

RĂZBOI Rusia și Iran semnează un pact militar strategic împotriva Israelului și Occidentului

econtext

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More