Președintele rus Vladimir Putin a promovat o nouă serie de oficiali, unii dintre ei având legături de sânge cu actualul său cerc de apropiați, în timp ce își adună o nouă generație de locotenenți angajați atât în războiul din Ucraina, cât și în conflictul ideologic mai larg al Kremlinului cu Occidentul.
Ascensiunea așa-numiților prinți – inclusiv a fiilor a doi dintre cei mai apropiați confidenți ai săi și a fostei sale gărzi de corp, care susține că l-a salvat pe președinte de atacul unui urs – este menită să încorseteze sistemul tot mai autocratic și mai războinic pentru o perioadă lungă de timp, scrie The Wall Street Journal.
Structura bizantină de putere care guvernează elita politică a Rusiei este notorie, chiar și pentru kremlinologii experimentați. Dar cea mai recentă remaniere este emblematică pentru structura de putere extrem de personalizată și dinastică pe care Putin a creat-o de-a lungul celor peste două decenii de guvernare, spun observatorii.
„Există acum în Rusia o presupunere că războiul din Ucraina va dura ani de zile și că este doar un front într-un război mai larg cu un Occident ostil”, a declarat Mark Galeotti, director al Mayak Intelligence și un observator de lungă durată al politicii rusești. „Prin urmare, ceea ce vedem sunt pregătiri pe termen lung, iar acest lucru se reflectă în ascensiunea prinților – aducerea unei noi generații politice loiale, încetul cu încetul”.
Calculele Kremlinului reflectă, de asemenea, îngrijorările tot mai mari din Occident că invazia rusă, aflată acum în al treilea an, ar putea degenera într-un război de uzură prelungit.
După ce Putin a fost învestit pentru al cincilea mandat de președinte al Rusiei la începutul acestei luni, remanierea care a urmat a recompensat legăturile de familie și asociații de lungă durată. Printre cei care au obținut promovări se numără Dmitri Patrușev, al cărui tată, Nikolai Patrușev, a pus în mișcare asasinarea lui Evgheni Prigojin, liderului răzvrătit al Wagner anul trecut, și Boris Kovalciuk, fiul celui descris de Trezoreria SUA ca fiind bancherul lui Putin.
De asemenea, Putin l-a înlocuit pe aliatul său de lungă durată Serghei Șoigu la conducerea Ministerului Apărării cu Andrei Belousov, un macroeconomist, o manevră care subliniază schimbarea de mentalitate a Kremlinului. Când Moscova a invadat Ucraina în februarie 2022, a planificat o lovitură fulgerătoare care să se încheie în câteva zile. Acum, în Rusia există o conștientizare din ce în ce mai mare a faptului că un război de lungă durată necesită la fel de mult putere industrială ca și putere militară, notează WSJ.
„Numirile lui Putin arată că este pregătit să poarte război pentru o perioadă lungă de timp, dar înțelege că trebuie să fii mai echipat în ceea ce privește resursele și modul de gestionare a acestora”, a declarat Abbas Galliamov, un fost redactor de discursuri al lui Putin devenit critic guvernamental.
Guvernare de cumetrie
Reorganizarea lui Putin este, de asemenea, concepută pentru a îndepărta amenințările din partea elitei rusești prin ridicarea urmașilor sau a aliaților acestora și lăsându-i să concureze pentru puterea de rang secund. Președintele și-ar putea astfel asuma rolul său preferat de arbitru și și-ar cimenta superioritatea, spun analiștii.
„Este o chestiune de supraviețuire a clanurilor de elită și, prin urmare, este o cursă a loialităților”, a declarat Andrei Kolesnikov, analist la Centrul Carnegie Rusia Eurasia, cu sediul la Moscova.
Ridicarea în rang a rudelor și aliaților nu este ceva nou pentru regimul lui Putin. Ceea ce este nou este că pe lângă distribuirea de poziții profitabile în afaceri către acoliți, acoliții loiali primesc posturi importante în guvern.
Recenta remaniere a guvernului rus și a administrației prezidențiale reprezintă schimbări calitative ale regimului îmbătrânit al lui Vladimir Putin. Perdanții au fost cei direct responsabili pentru pregătirea și execuția invaziei Ucrainei din februarie 2022.
Noul guvern al lui Putin este ponderat mult mai clar în favoarea clanurilor care s-au format sub conducerea liderului de la Kremlin. Potrivit lui Aleksei Levceenko, de la publicația rusă The Insider, ascensiunea „prinților” – rudele lui Putin și cei mai apropiați asociați ai săi – sugerează că guvernul se pregătește pentru o nouă etapă în tranziția la putere.
În timp ce majoritatea observatorilor discută despre numirea neașteptată a noului ministru al apărării Andrei Belousov, mult mai puțină atenție a fost acordată retrogradării simultane a principalilor planificatori ai invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Deși atât Serghei Șoigu, cât și Nikolai Patrușev au primit noi funcții (după cum știm, Vladimir Putin rareori lasă pe cineva să iasă complet din cercul său), schimbarea posturilor lor nu pare a fi o promovare – ca să nu spunem altceva.
După ce a ocupat funcția de director al FSB din 1999 până în 2008, Patrușev a primit sarcina de a conduce Consiliul de Securitate al Rusiei, un organism de coordonare care funcționează sub autoritatea administrației prezidențiale și care este format în mare parte din ofițeri ai serviciilor speciale, generali și foști oficiali ai serviciilor de informații. Sub conducerea extrem de influentă a lui Patrușev, consiliul a devenit un fel de think tank care are ca scop lupta împotriva „dușmanilor” din interiorul Rusiei, elaborarea de scheme de represiune politică și abordarea oricăror potențiale amenințări la adresa regimului Putin. Se zvonește că listele de agenți străini și noii candidați pentru organizațiile indezirabile sunt aprobate în cadrul reuniunilor Consiliului de Securitate în fiecare vineri.
Consiliul de Securitate a jucat un rol-cheie în pregătirea analitică a invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Se crede că rapoartele operaționale și mesajele codate care au trecut prin acest organism – și care au fost condensate de Patrușev personal – au promis o victorie rapidă și glorioasă pe frontul ucrainean.
Succesul în „războiul scurt și victorios” urma să fie asigurat de noua și strălucitoarea armată rusă, o marcă creată de Serghei Șoigu și vândută triumfător lui Vladimir Putin la parade, exerciții militare și forumuri bine coregrafiate în Parcul Patrioților din Moscova. Succesele de PR ale biatlonurilor de tancuri ale lui Șoigu au fost atât de impresionante încât chiar și analiștii militari occidentali au început să considere trupele rusești „a doua cea mai bună armată din lume”.
Castelul de nisip s-a prăbușit în prima lună a războiului. În loc să zdrobească inamicul folosind „super tancurile” Armata, moderne, soldații ruși care încercau să avanseze spre Kiev în tancuri T-72 din era sovietică au fost uciși în masă de forțele ucrainene înarmate cu rachete Javelin furnizate de Occident. Consiliul de Securitate și Ministerul Apărării s-au învinuit reciproc, surse apropiate de armată învinuind analiza foarte greșită a grupului lui Patrușev, iar surse prietenoase cu FSB și Consiliul de Securitate învinuind corupția larg răspândită în ministerul lui Șoigu.
Însă Kremlinul nu putea admite un eșec atât de catastrofal. De aceea, cei doi confidenți de lungă durată și de nivel înalt ai lui Putin au fost înlocuiți într-o manieră care să pară că face parte dintr-o rotație de rutină, programată la începutul noului mandat prezidențial al lui Putin. În practică, însă, nici Șoigu, nici Patrușev nu vor mai avea aceleași oportunități ca înainte. Șoigu nu va deveni noul maestru al securității politice a Rusiei, deoarece îi lipsesc abilitățile necesare și accesul la infrastructura serviciilor de securitate. În ceea ce-l privește pe Patrușev, numirea unui om, odinioară văzut ca a doua cea mai puternică figură din țară, în rolul de „consilier prezidențial pe probleme de construcție navală” pare o batjocură.
Semnificația numirii unui economist în fruntea armatei
Apariția lui Andrei Belousov ca ministru al Apărării indică neîncrederea profundă a lui Putin în armată. Dar, de altfel, președintele nu a avut niciodată încredere în generalii țării sale.
Belousov, un om de stat rece și introvertit, va trebui să curețe instituția militară de corupție și să direcționeze fondurile eliberate către uciderea tot mai eficientă a militarilor și civililor ucraineni. Fosta echipă economică a lui Șoigu este deja demontată în cel mai dur mod posibil, un proces care arată dezamăgirea extremă a comandantului suprem. Cu toate acestea, înfrângerea corporației militare nu va fi o sarcină ușoară. În armată, Belousov, care nu are nicio experiență militară, va fi văzut ca fiind nimic mai puțin decât a doua venire a lui Anatoli Serdiukov.
Serdiukov, un om de afaceri și fost funcționar fiscal care a fost ministrul rus al Apărării din 2007 până în 2012, a fost însărcinat cu reformarea forțelor armate ale țării și cu crearea unei armate eficiente și „profesioniste” – mai bine echipate, cu efective mai mici și mai responsabile din punct de vedere financiar. Mai multe aspecte ale reformelor, cum ar fi reducerile majore ale corpului de ofițeri al Rusiei, au fost întâmpinate cu o opoziție acerbă din partea „vechii gărzi” a armatei.
Împărțirea puterii între clanuri
Celelalte mutări de personal ale lui Putin par să păstreze echilibrul anterior al facțiunilor, cel puțin la prima vedere. Cu toate acestea, în timp ce nu s-a produs nicio schimbare în nomenclatura cantitativă a pozițiilor, a avut loc o schimbare în calitatea acestor poziții. Noul guvern al lui Mișustin s-a îndepărtat de dihotomia cabinetelor anterioare, în care supervizorii, vice-miniștri și miniștri sectoriali, proveneau adesea din echipe diferite. Acest lucru a creat un conflict care a lucrat în favoarea Kremlinului, permițându-i să evite întărirea excesivă a oricărui membru al guvernului.
De data aceasta, clanurile guvernului rus au distribuit responsabilitatea destul de deschis. A apărut verticala Rostec-Sergei Cemezov, evidentă în legătura dintre prim-viceprim-ministrul Denis Manturov și ministrul Industriei, Anton Alihanov. Transporturile și logistica sunt legate de frații Rotenberg, care sunt apropiați atât de viceprim-ministrul Vitali Saveliev, cât și de noul ministru al Transporturilor, Roman Starovoit, fostul guvernator al regiunii Kursk.
Foști membri FSB care preluaseră anterior controlul asupra sectorului agricol și-au păstrat controlul nu numai asupra Ministerului Agriculturii, ci au văzut și promovarea lui Dmitri Patrușev — fiul lui Nikolai Patrușev – în funcția de viceprim-ministru supervizor.
Echipa primarului Moscovei, Serghei Sobianin — reprezentată de ministrul Economiei, Maxim Reșetnikov, ministrul Educației și Științei, Valeri Falkov, și viceprim-ministrul pentru Construcții, Marat Hușnullin — și-a văzut reprezentanții păstrându-și funcțiile. Viceprim-ministrul Iuri Trutnev are doi miniștri proprii — Alexei Cekuncov, la Dezvoltarea Extremului Orient, și Alexei Kozlov, la Resurse Naturale.
Premierul Mihail Mișustin, marele perdant
În mod ciudat, cel mai mare perdant pare să fie prim-ministrul Mihail Mișustin, care a pierdut una dintre figurile din noua componență a guvernului — pe viceprim-ministrul Viktoria Abramcenko. Deși pierderea nu pare critică, debutul restrângerii în domeniile de influență prefigurează o scădere în cariera viitoare pentru însuși Mișustin, către sfârșitul mandatului lui Putin.
Mișustin are reputația unui birocrat extrem de ambițios, dar evită să se arate astfel, rămânând echivalentul modern al discretului Nikita Hrușciov în Politburo-ul lui Stalin. Cu toate acestea, funcția de prim-ministru este una extrem de importantă, deoarece în cazul oricărui fel de forță majoră, el va deveni șeful interimar al statului. Și cu cât ne apropiem de 2030, cu atât mai multe argumente va avea Putin pentru a numi o persoană cu adevărat „dragă” în funcția prim-ministru.
Pe măsură ce regimul îmbătrânește, liderii autoritari au din ce în ce mai puțină încredere, chiar și în cercul lor interior. Odată ce foștii prieteni se transformă în șefi puternici și încep să-și joace propriile jocuri. Acest lucru îl obligă pe dictator să subțieze periodic și să zguduie elitele.
În timpul domniei de 24 de ani a lui Putin, bancherul Serghei Pugaciov, asociații serviciilor speciale Viktor Ivanov și Vladimir Iakunin (care erau cândva considerați ași în pachetul Kremlinului) au căzut din cercul interior al șefului statului rus. În stadiul actual al remanierii, se pare că reprezentanții „familiei” Elțin au fost în cele din urmă îndepărtați de Kremlin. În cea mai nouă încarnare a administrației prezidențiale, Aleksandra Levițskaia, soția influentului Aleksander Voloșin, fost șef de cabinet în timpul primului mandat al lui Putin, și-a pierdut funcția de consilier.
Ascensiunea „prințișorilor“
Și cu cât tranziția puterii este mai apropiată, cu atât mai des rudele apropiate ale liderului par a fi cei mai de încredere potențiali succesori. Nursultan Nazarbaiev în Kazahstan și Islam Karimov în Uzbekistan, de exemplu, au încercat să transmită puterea fiicelor lor – dar amândoi au eșuat. Aleksander Lukașenko din Belarus visează, de asemenea, la o succesiune monarhică.
Fiicele lui Vladimir Putin par a fi încă pe margine, dar numirea lui Serghei Țivilev, soțul strănepoatei lui Putin, Anna, în funcția de ministru al Energiei, pare deja destul de revelatoare. Și Anna însăși, de altfel, ocupă și ea o poziție importantă în sistemul de valori al lui Putin, în calitate de director al fondului veteranilor din cadrul „Operațiunii militare speciale”, care se bucură de un buget de mai multe miliarde de dolari.
Exemplul soților Țivilev nu este singurul caz de ascensiune a „prințișorilor” ca urmare a recentei remanieri a puterii. Apariția fiului lui Iuri Kovalciuk, Boris, în fruntea Camerei de Conturi și ascensiunea în funcția de vicepremier a lui Dmitri Patrușev se înscriu în aceeași linie.
Elita, dorind să își consolideze poziția, va încerca să numească tot mai mulți dintre copiii, soțiile, nepoții și nepoatele sale în funcții de conducere. Dar tocmai acest simptom devine adesea un vestitor al schimbării, atunci când, în etapa finală a unui regim muribund, autoritățile nu reușesc să reziste la faptul că societatea s-a săturat de stagnare, conchide The Insider.
Reîntoarcerea fostei gărzi de corp
Fosta gardă de corp a lui Putin și partener ocazional de hochei pe gheață, Alekei Dumin, în vârstă de 51 de ani, guvernator al regiunii Tula, la sud de Moscova, se întoarce alături de președinte în calitate de consilier care supraveghează industria de apărare.
Legenda spune că Diumin, în timp ce îl păzea pe președinte la o cabană de munte, a speriat un urs brun mare trăgând focuri de armă la picioarele animalului pentru a-l speria.
Fost ofițer la agenția de informații militare a Rusiei, cunoscută sub numele de GRU, Dumin a fost implicat și în anexarea Crimeei în 2014 și, la scurt timp după aceea, a devenit ministru adjunct al apărării.
Tinerii Patrușev și Dumin au fost mult timp prezentați de kremlinologi ca posibili succesori ai lui Putin, care împlinește 72 de ani la sfârșitul acestui an. Dar analiștii spun, de asemenea, că este puțin probabil ca președintele să se dea la o parte în curând. O modificare a constituției în 2020 îi permite să își păstreze funcția până în 2036, ceea ce face ca discuțiile despre succesiune să fie premature, adaugă ei.
Ceea ce indică, în schimb, avalanșa de numiri este un efort de a injecta în sistem expertiza tehnocratică necesară pentru a traversa o perioadă prelungită de conflict.
