Varianta ca Rusia să extindă operațiunile militare împotriva democrațiilor europene pare lipsită de orice logică. Dar logica rusească funcționează diferit de a noastră.
Anul 2024, când jumătate din populația lumii va fi chemată să voteze, a început cu mesaje îngrijorătoare din partea mai multor oficiali europeni, civili și militari: Rusia ar putea extinde războiul și asupra democrațiilor aliate – dacă nu acum, în câțiva ani. Iar Occidentul transmite Moscovei semnale de descurajare.
Totul a început în primele zile ale anului 2024, când comandantul șef militar al Suediei, generalul Micael Bydén, le-a spus conaționalilor că ar trebui să se pregătească mental pentru posibilitatea unui război pe măsură ce țara se îndreaptă spre aderarea la NATO. Bydén a avertizat că „războiul Rusiei împotriva Ucrainei este doar un pas, nu un joc final“.
Umbra războiului. Va avea Rusia îndrăzneala să atace Europa? De ce nu este imposbil.
Știrea a făcut imediat carieră în agențiile de presă din toată lumea. Nu e deloc ceva obișnuit ca un oficial dintr-o țară care nu a mai purtat război de peste 200 de ani să-și avertizeze concetățenii în legătură cu tot ce poate fi mai rău.
Apoi, avertismentele legate de amenințarea războiului s-au înmulțit, de-a lungul și de-a latul Europei.
În primul său discurs din 2024, secretarul Apărării din Marea Britanie, Grant Shapps, a prezentat o imagine întunecată a unei lumi aflate înainte de război, împotriva Marii Britanii și a Occidentului.
Președintele Comitetului militar al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Rob Bauer (centru), comandantul suprem aliat în Europa (SACEUR), generalul Christopher Cavoli (stânga), și comandantul suprem aliat adjunct al NATO pentru transformare, generalul Chris Badia, la reuniunea șefilor militari ai apărării din cadrul NATO la Bruxelles, Belgia, 18 ianuarie 2024 – Foto: Profimedia Images
Oficialul a afirmat că Marea Britanie trebuie să se pregătească pentru noi războaie care implică China, Rusia, Iran și Coreea de Nord. Și aceasta, la orizontul următorilor cinci ani.
Potrivit aprecierilor ministrului britanic, conflictele din Orientul Mijlociu și Ucraina sunt doar precursorii unor ciocniri de mare amploare în viitor. „Era dividendelor păcii“ care a venit odată cu sfârșitul Războiului Rece, s-a încheiat. Căderea Zidul Berlinului „rămâne o amintire îndepărtată și am încheiat un cerc, trecând de la o lume postbelică la cea antebelică“, a avertizat Shapps.
El le-a cerut membrilor NATO să-și mărească cheltuielile pentru apărare la cel puțin 2% din PIB și a avertizat că bazele ordinii internaționale bazate pe reguli sunt „zdruncinate până la miez“.
În Germania, cotidianul popular Bild, a scos la iveală documente ale Ministerului Apărării, potrivit cărora Europa ar trebui să se pregătească pentru un potențial război cu Rusia încă din acest an sau viitor.
Potrivit informațiilor militare clasificate publicate de ziar, forțele armate germane se pregătesc deja pentru scenariul în care Vladimir Putin va extinde războiul dincolo de Ucraina. Rusia ar putea să profite de perioada de tranziție după alegerile prezidențiale din SUA.
Scenariul unui război hibrid ar cuprinde lansarea unor „atacuri cibernetice severe“ asupra țărilor baltice. În același timp, regimul lui Putin ar putea folosi aparatul său de propagandă pentru a anunța „conflicte la graniță“ fictive sau „revolte cu numeroși morți“, de asemenea inventate. Acestea, alături de o eventuală acțiune „sub steag fals“, ar constitui pretextul pentru ca Rusia să atace pe teritoriul Alianței Atlantice.
Și tot în Germania, ministrul Apărării, Boris Pistorius, estima recent că un atac al Rusiei asupra aliaților ar putea să se producă în „cinci până la opt ani“.
În plină îngrijorare legată de mișcările Rusiei, NATO desfășoară, din 22 ianuarie și până în 31 mai, cel mai amplu exercițiu de după Războiul Rece.
Exercițiul „Steadfast Defender“ („Apărător ferm“) implică 90.000 de oameni din treizeci și două de țări aliate, cei 31 de membri ai NATO plus Suedia, ținută încă la ușă de Ungaria.
Manevrele au loc de la Atlantic până la flancul estic al NATO și au la bază un scenariu de apărare împotriva unui „adversar de dimensiuni comparabile“, conform terminologiei Alianței. NATO desemnează astfel Rusia, fără a o numi.
Lecția amară a „comunizării“ Estului
Dar cât de gravă este amenințarea? Sau, mai bine zis: ce poate fi în mintea rușilor?
Nu există îndoială: dacă Ucraina va fi învinsă și statul se va prăbuși, Rusia își va continua avansul. Ultimatumul din decembrie 2021 adresat de Kremlin puterilor occidentale nu lasă loc la prea multe discuții.
Putin a cerut retragerea NATO pe aliniamentele din 1997, deci părăsirea Europei Centrale și de Est. Ceea ce înseamnă că, odată Ucraina răpusă, Moscova ar urma să-și concentreze atenția pe acest obiectiv: alungarea occidentalilor din fostul spațiu comunist și impunerea propriei influențe.
Asemănările cu perioada care a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial nu pot fi evitate. URSS și-a impus atunci propriile guverne-marionetă în estul Europei. Azi, Ungaria lui Orban și Slovacia lui Fico sunt deja colaboratori fideli ai Moscovei.
La București, extrema dreaptă este în ascensiune. Iar dacă formațiunea AUR, condusă de George Simion, doar preia narativele propagandei ruse respingând orice legătură cu Kremlinul, nu același lucru se întâmplă cu formațiunea SOS a Dianei Șoșoacă.
Aceasta nu-și ascunde simpatia față de Rusia, ba chiar face din aceasta stindard electoral. Iar Șoșoacă pare să-l fi depășit pe Simion în intențiile de vot la prezidențiale.
Alexandr Vucic, președintele Serbiei, face jocurile lui Putin – Foto: Profimedia Images
În Bulgaria, influența rusă în politica internă este puternică. Există câte o „partidă rusă“ în partidele tradiționale precum Socialiștii sau GERB (centru-dreapta), în timp ce naționaliștii sunt declarat pro-ruși. Legăturile istorice, culturale și afective dintre cele două națiuni sunt vechi și puternice.
Opoziția pro-rusă din Moldova
Opoziția din Republica Moldova este pronunțat pro-rusă. Autoritățile de la Chișinău au denunțat în multiple rânduri existența unui război hibrid instrumentat de Moscova. Partidul Șor (Renaștere) a fost dizolvat tocmai sub acuzația că făcea parte din planul Rusiei în cadrul războiului hibrid.
Influența Rusiei în Balcanii de Vest este, de asemenea, considerabilă și chiar a crescut, pe fondul frustrărilor acumulate în regiune ca urmare a blocajelor în aderarea la UE a statelor din regiune. Moscova îl susține pe liderul sârb bosniac Milorad Dodic, care amenință cu secesiunea în cazul în care republica multietnică ar urma calea occidentală.
Rusia este acuzată că întreține tensiunile sârbo-kosovare și, de asemenea, are o influență semnificativă în Muntenegru, unde ar fi contribuit la organizarea unei lovituri de stat, în 2016. Tot Rusia a inflamat, de ambele părți, tensiunile dintre Grecia și Macedonia de Nord. Sau cele dintre Bulgaria și aceeași republică ex-iugoslavă.
Alexander Vucic, președintele autoritar al Serbiei, a dus în permanență o politică ambivalentă și nu s-a alăturat sancțiunilor occidentale la adresa Rusiei, după invadarea Ucrainei.
Presat de liderii Uniunii Europene, care i-au sugerat că ar fi timpul să aleagă – pe fondul revigorării proceselor de aderare – Vucic a dat, inițial, mesaje favorabile Occidentului.
Dar protestele masive ale opoziției, care a acuzat fraudarea alegerilor din decembrie, l-au împins din nou pe liderul de la Belgrad către un discurs anti-
occidental. El a pus pe seama Vestului organizarea protestelor și, potrivit mai multor raportări mass-media, ar fi cerut sprijinul Rusiei pentru reprimarea
protestelor.
Într-un mesaj postat pe canalul rus Telegram, la începutul lunii februarie, fostul președinte rus Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a cerut sprijinirea partidelor „antisistem“ din Occident, în contextul super-anului electoral 2024. Semnalul este unul neobișnuit, chiar și pentru Medvedev, care adesea a lansat declarații surprinzătoare sau bombastice, inclusiv privitoare la amenințarea nucleară.
Secretarul britanic al apărării, Grant Shapps (stânga), s-a întâlnit cu secretarul apărării, Lloyd Austin, la Pentagon, pe 31 ianuarie
Sarcina noastră este să sprijinim acești politicieni și partidele lor din Occident în toate modurile posibile, ajutându-i apertum et secretum (deschis și în secret, n.r.), pentru a obține rezultate corecte în alegeri“, a scris Medvedev, conform ziarului francez Le Figaro.
Dmitri Medvedev și-a exprimat speranța că la viitoarele alegeri europene, unele partide „anti-sistem“ să se alăture „establishmentului politic“. „Sosirea lor la putere ar putea îmbunătăți radical peisajul politic al Occidentului“, sugerează vicepreședintele Consiliului de Securitate. El s-a bucurat că „liderii vechilor forțe politice din Europa și Statele Unite“ se tem de ele.
Susținerea de către Rusia a partidelor radicale, anti-sistem, pe tot cuprinsul lumii libere, nu mai este o surpriză. Unele și-au declarat deschis simpatiile pro-ruse, altele neagă orice legătură în timp ce preiau narațiunile și dezinformările lansate de la Kremlin.
Însă, oficial, Kremlinul nu a afirmat niciodată că susține în mod activ anumite partide din statele democratice și a respins acuzațiile că s-ar implica în procesele electorale. Mesajul lui Medvedev apare ca un semn de cotitură, iar Moscova nu mai ascunde faptul că are anumiți favoriți în alegerile europene.
Punctele slabe ale Europei
În acest moment, flancul nordic pare a fi cel mai vulnerabil în perspectiva unui atac rusesc. Statele baltice resimt în mod deosebit amenințarea, atât dinspre exclava rusă Kaliningrad cât și dinspre vecinul Belarus.
Anul trecut, Minskul a primit rachete nucleare tactice din partea Rusiei, o acțiune care a stârnit preocupări majore în Occident. Furnizarea armelor tactice s-a încheiat în cursul lunii ianuarie, au anunțat autoritățile din Belarus.
Modul în care este conceput exercițiul tactic al NATO „Steadefast Defender“ evidențiază preocupările aliaților. Manevrele vor implica teritoriile Germaniei, Poloniei, Lituaniei, Letoniei și Estoniei.
O atenție specială este acordată Coridorului Suwalki, o zonă de câteva zeci de kilometri care desparte zona Kaliningrad de Belarus. Acest spațiu este considerat unul dintre cele mai slabe puncte ale Alianței în ceea ce privește o posibilă ofensivă rusă.
Comandantul-șef al Suediei, Micael Bydén, în timpul discursului susținut în cadrul Conferinței Societății și Apărării de la Salen – Foto: Profimedia Images
Se crede că un atac surpriză al Rusiei, combinat cu instituirea unei zone de interdicție aeriană ar putea izola statele baltice făcând foarte dificil un răspuns aliat. De asemenea, exercițiul va acorda o atenție deosebită desfășurării forței de reacție rapidă a NATO în Polonia, precum și în statele baltice.
O demonstrație de unitate
Comandantul Suprem Aliat în Europa, generalul american Christopher Cavoli, a declarat într-o conferință de presă că „aceasta va fi o demonstrație clară a unității noastre, a puterii noastre și a hotărârii noastre de a ne proteja reciproc“.
Flancul sudic, la Marea Neagră, pare a fi în acest moment mai adăpostit, în condițiile în care Ucraina a repurtat câteva succese notabile în zonă, de la reluarea controlului asupra Insulei Șerpilor la scufundarea navei Moksva, la începutul războiului și, la începutul lui februarie 2024, la distrugerea unei nave purtătoare de rachete în apropierea Crimeei, cu ajutorul unor drone marine.Rămân însă îngrijorările privitoare la flancul sudic, în situația unei ofensive puternice a Rusiei soldate cu căderea Odesei.
Trupele Moscovei ar putea înainte până la a face joncțiunea cu regiunea separatistă Transnistria. Aceasta ar pune o presiune formidabilă asupra
Republicii Moldova, lipsită de garanții de securitate și ar readuce Rusia la gurile Dunării, o adevărată catastrofă strategică.
