Politic și ideologic, Rusia pare a pregăti o confruntare cu Occidentul colectiv. La rândul lor, europenii transmit Moscovei că înțeleg și își iau măsuri.
Trupe occidentale în Ucraina? Ceea ce azi pare de neimaginat, mâine va fi posibil. Așa cum a fost cu rachetele, tancurile sau avioanele.
Pe măsură ce Rusia își continuă efortul distructiv în Ucraina, Occidentul își depășește, rând pe rând, liniile roșii pe care tot el și le-a impus. Discursul Kremlinului lasă să se vadă bazele politico-ideologice pentru un război cu Occidentul colectiv, dincolo de Ucraina. Și s-ar putea ca aliații Kievului să știe chiar mai mult de atât.
Ziua de 11 noiembrie 2018 a fost una mohorâtă, dar nimic nu părea să întunece orizontul relațiilor dintre Franța și Rusia. Pe o ploaie câinească, sub Arcul de Triumf, Emmanuel Macron îl întâmpina pe oaspetele său de onoare, Vladimir Putin, la ceremonia consacrată împlinirii a 100 de ani de la sfârșitul Marelui Război.
În definitiv, Franța și Rusia porniseră ca aliați în război. Iar președintele Macron intrase în primul său mandat plin de încredere că va putea stabili un dialog strategic cu Moscova, în numele stabilității europene și globale.
Trecuseră deja patru ani și jumătate de la anexarea Peninsulei Crimeea și alimentarea de către Moscova a separatismului din Donbas. Dar acestea păreau a fi detalii gestionabile, deloc susceptibile de a umbri perspectivele unei frumoase cooperări, de la Lisabona la Vladivostok.
Emmanuel Macron s-a întâlnit cu premierul ceh Petr Fiala pentru semnarea unui memorandum – Foto: Profimedia Images
Dincolo de Rin, Germania avansa în proiectul Nord Stream 2, spre disperarea Poloniei și Ucrainei. La începutul anului 2022, când Rusia își aliniase deja trupele la granițele Ucrainei, Emmanuel Macron a zburat la Moscova, de unde a transmis că Rusia are nevoie de garanții de securitate și că nu toate țările au trăit în secolul XX la fel ca Franța. Rusia trebuie, așadar, înțeleasă.
Ce a urmat se știe. Între 24 februarie 2022 și 26 februarie 2024, președintele francez a parcurs drumul de la „Rusia nu trebuie umilită“ la „Rusia trebuie învinsă“ și la faptul că o trimitere de trupe occidentale la sol în Ucraina „nu poate fi exclusă“.
Și totuși, ce dorește să spună Macron? Declarațiile președintelui Macron nu sunt întâmplătoare. Ele arată înțelegerea deplină a faptului că singurul mesaj de care Rusia ține seama este cel al forței. Pentru Kremlin, diplomația este slăbiciune, iar tratatele internaționale valorează mai puțin decât hârtia pe care sunt scrise.
Președintele Macron arată că a înțeles-o, după ani de diplomație eșuată cu Rusia. Mesajul către Kremlin este acum clar: „Știm ce pregătești. Nu conta pe oboseala noastră. Suntem gata să-ți răspundem“.
Se pregătește Occidentul să „invadeze” Ucraina cu trupe pentru a-i ține piept lui Putin?
Macron a spus toate acestea la conferința la nivel înalt pe care chiar el a găzduit-o la Paris și având ca temă sprijinirea Ucrainei.
Dar subiectul a fost abordat pentru prima dată public de prim-ministrul slovac Robert Fico, care a afirmat că un „document
restrâns“ înainte de summit indica faptul „că un număr de state membre NATO și UE au în vedere trimiterea de trupe în Ucraina pe o bază bilaterală“. Iar președintele francez nu a venit decât să confirme, implicit, ceea ce pro-rusul Fico părea a fi dat din casă.
Mulți s-au grăbit să comenteze că Emmanuel Macron a bravat sau că a dat o declarație pripită. Dar președintele francez avea să insiste ulterior asupra conținutului. Mai întâi, chestionat de presa din țara sa, a precizat că și-a cântărit foarte bine cuvintele, atunci când s-a exprimat în marja sumitului de la Paris pentru sprijinirea Ucrainei.
Vladimir Putin, în vizită de lucru în Ținutul Stavorpol – Foto: Profimedia Images
La câteva zile, Emmanuel Macron a poposit la Praga, unde a discutat cu premierul Petr Fiala și omologul său Petr Pavel. Prilej pentru ca, în capitala călcată acum mai bine de 55 de ani de tancurile rusești, să lanseze un mesaj premonitoriu:
„Ne apropiem de un moment în Europa noastră în care va fi necesar să nu fim laşi. Nu vrem să vedem niciodată tragediile care vin, nu vrem să vedem niciodată ceea ce e pe cale să se întâmple şi cred că ţările noastre sunt conştiente de ceea ce se întâmplă în Europa. (…) Războiul a revenit pe pământul nostru, puteri care au devenit de neoprit sunt pe cale să-şi extindă ameninţarea în fiecare zi, atacându-ne mai mult. Trebuie să fim la înălţimea istoriei şi curajului pe care le presupune aceasta“, a spus președintele Macron la Praga.
De unde vine tonul amenințător al Parisului
Schimbarea de atitudine a Parisului și mai ales tonul amenințător către Moscova pot avea mai multe explicații.
De la începutul anului 2024, numeroși lideri politici și comandanți militari de rang înalt au atras atenția asupra planurilor lui Vladimir Putin de a extinde conflictul.
Seamănă izbitor cu mesajele din urmă cu peste doi ani, când Occidentul avertiza asupra planurilor de război ale Rusiei, în timp ce Kremlinul nega cu hotărâre. Dacă, acum mai bine de doi ani, aliații au avut informații fiabile despre planurile Rusiei de a invada Ucraina, atunci de ce nu ar avea și acum, cu privire la posibila extindere a conflictului?
La 28 februarie, Institutul pentru Studierea Războiului (ISW), un think- thank american care a furnizat analiză și informație de cel mai înalt nivel în ultimii doi ani, atrăgea atenția că Vladimir Putin a început pregătirile pentru războiul împotriva NATO.
Analiștii ISW consideră semnificativ faptul că două decrete ale liderului rus din 26 februarie restaurează oficial districtele militare Moscova și Leningrad. Putin a invocat formarea acestor districte după ce Finlanda s-a alăturat Alianței Atlantice, în 2023.
În acest fel, politicianul a semnalat intenția Kremlinului de a le folosi pentru a se opune NATO. Când Vladimir Putin și-a justificat agresiunea, în dimineața zilei de 24 februarie 2022, el a invocat, printre altele, necesitatea unui răspuns la agresivitatea Occidentului. Istoria pare a se repeta.
Autocolante cu armata rusă pe tejgheaua unui magazin de suveniruri la complexul expozițional VDNH din Moscova, Rusia – Foto: Profimedia Images
Chemând la rezistență directă în fața Rusiei, președintele Macron a putut avea în vedere apoi lipsa de leadership a Statelor Unite.
Președintele Biden nu reușește să avanseze în Camera reprezentanților legislația pentru sprijinirea Ucrainei, din cauza blocajului aripii dure a Partidului Republican. Iar perspectiva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă pune sub semnul întrebării solidaritatea transatlantică.
Vladimir Putin poate vedea aici o repetare a momentului iulie 2021, cu retragerea haotică a Americii din Afghanistan, după 20 de ani de război surd, insurgență și tranziție democratică ratată.
Franța, ca singură putere nucleară a Uniunii Europene și deținătoare a unei forțe expediționare relevante, lansează un mesaj de descurajare către Kremlin.
Discursul belicos al Kremlinului
Este un pas către un război direct Rusia-NATO? Kremlinul rostește această amenințare, agitând și spectrul nuclear. Dar războiul există deja – și nu Occidentul l-a declanșat.
Alianța Atlantică nu a atacat pe nimeni. Rusia a atacat Ucraina. Înainte de invazie, în decembrie 2021, Kremlinul a lansat ultimatumul prin care a cerut retragerea NATO pe aliniamentele din 1997.
Întreaga bază ideologică și propagandistică a invaziei declanșate în 24 februarie 2022 a vizat nu doar Ucraina, ci Occidentul în întregul său.
Afiș în Simferopol, Crimeea: „Occidentul nu are nevoie de Rusia. Noi avem nevoie de Rusia!“ – Foto: Profimedia Images
În afară de negarea dreptului la existență pentru națiunea ucraineană și statul ucrainean, Vladimir Putin și-a justificat agresiunea prin pericolul unei invadări a Rusiei de către Occident.
El a lansat teoria unei „împresurări“ a Rusiei, deși doar a șaisprezecea parte din granițele sale erau, în acel moment, direct cu state membre NATO. Între timp, lungimea frontierei Rusia-NATO s-a mai mărit, odată cu aderarea Finlandei. Dar acesta este exact rezultatul agresiunii lansate de Kremlin.
Cum vrea Putin să rescrie istoria
Propaganda Moscovei a zugrăvit Ucraina nu doar ca pe un stat artificial, ci drept un avanpost al Occidentului în efortul său de a agresa Rusia.
De asemenea, Kremlinul a trecut la rescrierea istoriei pentru a o pune în acord cu noile tendințe imperiale și expansioniste. Punerea în discuție a teoriilor istorice „oficiale“ poate atrage în Rusia chiar pedeapsa cu închisoarea.
Ucraina este prezentată drept o componentă a unei mari Rusii. În timp ce vina pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial este aruncată în spatele Poloniei. De asemenea, Polonia le este prezentată rușilor drept un „vasal“ al Statelor Unite, un stat revizionist care încearcă să anexeze părți din Ucraina sau Belarus.
Dmitri Medvedev, la Festivalul Tineretului 2024 – Foto: Profimedia Images
Ceea ce nu-i împiedică pe propagandiștii ruși ca, pe partea cealaltă, să-i invite pe polonezi să se înfrupte din cadavrul unei Ucraine învinse, reduse la teritorul din jurul capitalei.
Fostul președinte și premier rus Dmitri Medvedev a lansat în 4 martie o nouă „hartă“ a unei imaginare partiții a Ucrainei, cu vaste teritorii din această țară revenind chiar mult hulitei Polonii. Transcarpatia ar merge la Ungaria.
Unele teritorii ucrainene ar urma să „revină“ României: Bucovina de Nord și, în mod inexplicabil, părți întinse din Podolia. Nu și
Bugeacul, cu gurile Dunării: acestea ar rămâne, bineînțeles, Rusiei.
Cum funcționează propaganda rusă în raport cu România și Ucraina
Și în raport cu România și Ucraina, propaganda rusă funcționează cu dublu sens. Românilor li se spune că Ucraina nu trebuie sprijinită, întrucât stăpânește teritorii care au aparținut cândva României. În timp ce ucrainenii sunt sfătuiți „prietenește“ de ruși să nu se încreadă în români, care vor să le fure teritoriile.
Acest discurs cu dublu sens, menit a semăna diviziune și neîncredere între aliați, este însoțit de o adevărată obsesie rusească a luptei împotriva „nazismului“ – un termen general, prin care Moscova pare a desemna pe oricine susține liberalismul occidental și nu se aliniază „verticalei puterii“. Este încă unul dintre pilonii ideologici ai agresiunii – oricine poate fi „denazificat“. În plus, discursul este menit a galvaniza opinia publică internă.
De la venirea la putere a lui Vladimir Putin, propaganda a folosit intens tema Marelui Război pentru Apărarea Patriei, cum este denumită în limbajul sovietic rezistența URSS împotriva invaziei puterilor Axei, declanșată în iunie 1941.
Pentru Moscova, atunci este începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pactul Ribbentrop-Molotov, atacarea de către URSS a Poloniei, Finlandei și anexarea statelor baltice sunt trecute cu vederea.
Războiul pentru apărarea patriei a fost și este tema unui număr impresionat de filme, cărți, producții muzicale sau show-uri de televiziune. Departe de a contribui doar la menținerea memoriei colective, fără vreo intenție de a promova virtuțile păcii, acestea au rolul de a menține în opinia publică spiritul războinic și a prezenta Vestul colectiv drept o amenințare permanentă.
În sfârșit, propaganda Kremlinului insistă pe rolul mesianic al Rusiei în fața unui Occident decăzut și desacralizat, sub „ideologiile“ de gen și LGBT-Q.
„Denazificarea“, sprijinirea rușilor de pretutindeni, „împresurarea Rusiei“, restabilirea „adevărului istoric“, reinstaurarea moralei creștine, iată bazele politice și ideologice ale unui război care nu se poate opri la granițele Ucrainei – un stat și o națiune care, în accepțiunea lui Putin, oricum nu există.
De la declanșarea invaziei ruse, Occidentul a abordat în mod explicit poziția non-beligeranței și a evitării escaladării. Dar „liniile roșii“ pe care însuși Occidentul și le-a fixat au fost mereu depășite. Cu sistemele Javelin, cu tancuri, avioane, rachete cu rază lungă de acțiune.
Ultimele semnale indică o continuare a acestei dinamici: ceea ce ieri părea de neimaginat astăzi devine posibil.
