Trecerea în anotimpul toamnă, din perspectiva astronomică, este marcata de evenimentul numit echinocţiul de toamnă. Există două astfel de echinocţii, unul în primăvară și celălalt în toamnă.
Echinocţiul de toamnă, cunoscut și sub numele de „punctul autumnal”, are loc într-un punct specific de pe sfera cerească. Acest punct marchează intersecţia eclipticii, care reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului, cu ecuatorul ceresc.
La această dată, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în emisfera sudică, potrivit Observatorul Astronomic Vasile Urseanu.
Toamna astronomică începe la 23 septembrie cu echinocţiul de toamnă
În momentul echinocţiului, Soarele se află precis deasupra ecuatorului ceresc. Acest fapt determină o durată egală a zilei și nopții în orice loc de pe Pământ, cu excepția zonelor polare.
În acest an, echinocţiul de toamnă are loc la data de 23 septembrie, la ora 09.50. În această zi, Soarele va răsări şi va apune exact în punctele cardinale Est și Vest.
În regiunea Polului Nord, începe perioada lungă a nopții polare. În timp ce în regiunea Polului Sud, Soarele va rămâne deasupra orizontului pentru o perioadă de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primăvară.
De la echinocţiul de toamnă înainte, durata zilei va scădea. În timp ce durata nopții va crește, ajungând astfel la solstițiul de iarnă, care marchează începutul iernii astronomice. Grecii sunt primii care pretind descoperirea acestui eveniment în calendarul astronomic.
Data la care are loc acest fenomen variază
De la un an la altul, fenomenul astronomic al echinocțiului de toamnă nu are loc la aceeași dată. Și asta din cauza discrepanței dintre anul calendaristic și cel tropic.
Odată cu introducerea calendarului gregorian în 1582, echinocțiul de toamnă a fost înregistrat în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie. Dar, cel mai adesea s-a întâmplat la 22 sau 23 septembrie.
După trecerea acestui eveniment, zilele de lumină vor începe să se reducă progresiv, până când se va ajunge la solstițiul de iarnă. El va avea loc la data de 21 decembrie.
Calendarul popular păstrează în zona echinocțiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de trecerea Zeiței Mumă prin stadiul de moarte și renaștere. O tradiție de origine neolitică.
Această sărbătoare a fost ulterior asimilată de către biserica creștină, care a asociat-o cu moartea, denumită Adormirea, și nașterea Fecioarei Maria.
Importanța acestei sărbători, cunoscută sub numele de
Sântămărie Mare și care marchează începutul ciclului de înnoire a timpului la echinocțiul de toamnă, este subliniată de perioada de post de două săptămâni care o precede (1-14 august), de pelerinajele organizate la mănăstirile cu același haram, de începutul unui sezon important de nunți (16 august — 14 noiembrie), de deschiderea târgurilor și iarmaroacelor de toamnă, de sărbătorirea morților și de pomenile oferite atât pentru cei decedați, cât și pentru cei în viață.