Analistul militar Hari Bucur Marcu explică, pentru „Adevărul”, cât de simplu ar fi în realitate să rezolvăm definitiv problema dronelor rusești care încalcă spațiul aerian românesc.
Doborîrea dronele rusești care intră accidental în spațiul aerian românesc ar putea fi doborâte relativ ușor, dar principala piedică ține de faptul că România nu are o lege care să permită armatei să treacă la fapte. Ultima dată când o dronă rusească a creat probleme s-a întâmplat în weekend, dar astfel de cazuri nu au fost rare, cel puțin în ultimele luni.
Acest lucru este posibil din cauza faptului că politicienii nu reușesc de doi ani și jumătate, de când a început războiul din Ucraina, să pună la punct o lege care să țină cont de realitățile vremii. Actualele legi ale apărării, vechi de peste 30 de ani, nu au nicio prevedere legată de doborârea dronelor și a rachetelor care violează spațiul aerian românesc. Iar asta dintr-un motiv simplu: nimeni nu se gândea pe atunci că se va ajunge într-o situație precum cea în prezent.
Iar politicienii au promis în ultimele luni că vom avea o lege nouă, dar nu au fost capabili să o facă. Ultimul care a vorbit despre necesitatea unei noi legi în domeniu a fost președintele Senatului, Nicolae Ciucă, care a spus, luni, la Sebeș, că România ar trebui să încheie un protocol cu Ucraina, în așa fel încât dronele rusești ajunse în spațiul aerian românesc să poată fi doborâte de apărarea antiaeriană.
Anterior, Șeful Statului Major al Armatei, generalul Gheorghiță Vlad, avertiza, într-un interviu pentru Europa Liberă, că armata are mâinile legate în astfel de cazuri și apela la politic, pentru a rezolva aceste deficiențe.„Armata României nu poate să opereze sistemele de armament în afara obiectivelor militare sau a terenurilor de instrucție pe care le avem în momentul de față”, spunea generalul Vlad.
Analistul militar Hari Bucur Marcu, omul care a participat la modernizarea Armatei Române pentru ca aceasta să poată fi integrată în NATO, îi dă dreptate fostului premier, dar vorbește și despre reacțiile întârziate ale României în astfel de cazuri. Pentru că, spune el, au existat și alte situații, mult mai puțin mediatizate, în care politicienii au dat dovadă de aceeași lipsă de implicare.
„În principiu, domnul Ciucă are dreptate în ceea ce spune, ar fi nevoie de o colaborare în acest sens cu ucrainenii. Poate protocoale, e mult spus, dar o înțelegere trebuia făcut cu mult timă în urmă. Mă gândesc la un agreement ce trebuia făcut pentru că, pe de-o parte, e vorba de identificarea unei ținte aeriene înainte să ajungă pe teritoriul, în spațiul aerian al României. Deci este evident că dacă vine dinspre mare e simplu, dar dacă vine dinspre Ucraina, trebuie să știm destul ce e vorba, iar în mod normal asta se face prin contacte între centrul de comandă al apărării antiaeriene a României, eventual unul local, cu cel ucrainean”, explică expertul.
De aici, lucrurile s-ar simplifica, pentru că ar fi foarte simplu ca cele două părți să comunice eficient. Partea română ar trebui doar să se asigure că dronele ce pătrund în spațiul aerian al României nu aparțin Ucrainei, iar în secunda următoare să le doboare.
Soluția, pe înțelesul oricui
„Ca să o spunem pe înțelesul oricui, atunci când apare un obiect din acesta, partea română ar trebui doar să îi sune instantaneu pe ucraineni și să-i întrebe dacă e ceva ce le aparține. Deci e o chestie relativ simplă care se poate rezolva într-o jumătate de oră, din punct de vedere diplomatic. Până la urmă, ar fi o chestie tehnică, chiar așa îi zice, este un technical agreement”, mai spune Hari Bucur Marcu.
El a comparat situația ivită acum cu cea din anii dinaintea integrării României în NATO. Pe atunci, România încerca să obțină acordul aliaților pentru a fi admisă în NATO, iar în acest sens au fost încheiate o mulțime de înțelegeri și de protocoale cu Alianța Nord-Atlantică. Totuși, își amintește Hari Bucur Marcu, era la fel de mult haos ca acum, iar de multe ori s-a ajuns în situația în care partea română nu respecta aceste înțelegeri, pentru că ele nu fuseseră transpuse și în legislație. Iar de aici apăreau situații bizare și neplăcute.
Campionii situațiilor absurde
„S-a întâmplat și în 1997, an în care din poziția de șef al cooperării militare internaționale, am constatat că înțelegerea privind statutul forțelor străine NATO pe teritoriul României (Status of Forces Aggreement – SOFA), înțelegere ratificată de Parlamentul României, nu era respectată de cei care interacționau cu militarii străini veniți în România. De multe ori, aceștia erau opriți la graniță pentru că nu aveau documente de însoțire a echipamentelor de care dispuneau traduse în românește, asta deși înțelegerea era că pot veni cu documentele originale, scrise în engleză. S-a ajuns și la probleme ce țineau de trecerea prin vamă cu armament și muniții, pentru că agenții români se dovedeau autoritari și încurcau lucrurile. De multe ori, a trebuit să dau telefoane la șeful Vămilor, de exemplu, ca să îi lase pe trei ofițeri NATO să treacă prin vamă cu laptopul de serviciu, pentru care nu aveau documente doveditoare”, e un exemplu dat de expert.
După ce situația a fost semnalată la nivel înalt, premierul de atunci, Victor Ciorbea, a realizat ridicolul situației. Doar că, în loc să dea o hotărâre de guvern prin care să oblige toate categoriile de oficiali, de la șeful de post de comună și până la cele mai înalte niveluri administrative să respecte înțelegerea SOFA, ratificată, fostul premier i-a cerut lui Hari Bucur Marcu să întocmească o lege de aplicare a SOFA. „Chiar așa, numele meu era trecut în decizia premierului: Bucur-Marcu să facă o lege prin care să îi oblige pe toți să respecte SOFA”, și-a amintit el.
Revenind la cazul dronelor rusești ce pătrund în spațiul românesc, Hari Bucur Marcu admite că pot să apară unele probleme.
„Din start, trebuie văzut cum facem ca să nu confundăm obiectele zburătoare care pătrund în spațiul aerian. Că nu știi niciodată dacă e ceva inamic sau amic. Nu poți să dai drona jos din start, la urma urmei poate o fi ucraineană și doar traversează spațiul nostru aerian. N-ai unde să știi, că nu scrie pe ea, n-are semnal de răspuns. Și atunci trebuie să fii într-un contact permanent cu cineva, cu autoritate din statul vecin, care să poată spune, «da, domnule, poți să o dai jos, că nu e a mea.»”
Se întâmplă și la case mai mari
Astfel de probleme pot să apară oricând, iar situații similiare s-au întâmplat și în alte țări. De altfel, cel mai bun exemplu, la un nivel mult superior, este dat tot de Hari Bucur-Marcu.
„Trebuie multă atenție și comunicare cu partea cealalaltă, pentru că uneori aceste drone sunt greu de identificat. Ați văzut că le-a fost greu a americanilor să identifice un balon – spion trimis de chinezi, că nu știau, nu înțelegeau exact ce e cu el acolo. Chinezii au zis inițial că nu e a lor, pe urmă au zis că este un balon meteorologic, iar americanii s-au codit 3-4 zile până să-l dea jos. Pentru că altfel, dacă nu are echipaj uman, se poate lua foarte ușor decizia de doborâre a unor obiecte aeriene, chiar dacă nu sunt identificate complet”, mai spune expertul.
Dacă primul pas l-ar reprezenta identificarea dronei, apoi confirmarea faptului că aceasta aparține Rusiei, totul ar trebui să se întâmple cu repeziciune. Partea română ar avea la dispoziție puține secunde pentru cei doi pași. Apoi, ar interveni alte detalii.
Cum am putea colabora cu ucrainenii și polonezii
„Părțile ar trebui să aibă acces și să cupleze toate datele astea privind imaginea în timp real a spațiului aerian. Și să repartizeze țintele pe mijloace de lovire din toate cele trei țări, presupunând că aici ar fi vorba și de o înțelegere cu partea poloneză. Ideea este că spațiul aerian trebuie monitorizat în continuu, iar pentru asta se apelează la radare performante, se monitorizează cu sateliți, se monitorizează cu alte sisteme de observare, iar fiecare țară are sistemele lui de observare la spațiul aerian”, adaugă expertul.
Lucrurile ar sta puțin diferit în cazul rachetelor, dacă am avea rachete rusești în spațiul aerian românesc.
„Rachetele sunt de două tipuri, balistice și de crozieră, da? Cele balistice, în momentul în care s-au lansat, cam pot să le calculez traiectoria, se poate știi exact pe unde zboară, cât de sus, în ce direcție și așa mai departe și pot fi doborâte. Cu rachetele de croazieră, mai greu. Situația seamănă puțin cu cea a dronelor, dar că au cu viteză mult mai mare”, mai spune Hari Bucur Marcu.
Ce s-a întâmplat cu dronele rusești
De la declanșarea războiului provocat de invadarea Ucrainei, țări ca România, Polonia și Letonia s-au confruntat de mai multe ori cu situații în care drone sau rachete rusești au pătruns în spațiul lor aerian. În Polonia, a fost chiar un caz dramatic, în care mai mulți oameni și-au pierdut viața, după ce o rachetă lovită de apărarea antiaeriană ucraineană a căzut pe teritoriul polonez.
În România, nu au existat astfel de probleme, însă se întâmplă tot mai des ca dronele rușilor să ajungă acciental pe teritoriul României. Iar ultima dată s-a întâmplat chiar în weekend.
Potrivit unui comunicat transmis duminică de MApN, Centrul Naţional Militar de Comandă a notificat Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă privind instituirea măsurilor de alertare a populaţiei din judeţele Tulcea şi Constanţa, fiind transmise, la orele 2,20 şi 2,38, mesaje RO-ALERT.
Tot atunci, două aeronave F-16 ale Forţelor Aeriene Române au decolat de la Baza 86 Aeriană Borcea pentru monitorizarea situaţiei aeriene, însă nu au identificat drona.
„În cursul acestor evenimente, a fost identificat şi urmărit de către sistemul de supraveghere radar traseul unei drone care a evoluat în spaţiul aerian naţional şi care a părăsit teritoriul naţional spre Ucraina. Situaţia evoluţiei acestei drone a fost monitorizată şi de cele două aeronave F-16, care au revenit în bază în jurul orei 4,08”, informat MapN, într-un comunicat.
Finalmente, drona a căzut în proximitatea localităţii Periprava.
Ulterior, cu prilejul unei vizite efectuate luni, la Sebeș, de președintele Senatului, Nicolae Ciucă, acesta a vorbit despre necesitatea unei colaborări cu partea ucraineană și a spus că România trebuie să lovească dronele rusești ce pătrund în spațiul aerian românesc.
„Este o speţă care se întâmplă în mod repetat, ceea ce înseamnă că la nivelul autorităţilor guvernamentale, mă refer la Ministerul Apărării şi Ministerul de Externe, trebuie iniţiat un protocol cu Ucraina, astfel încât astfel de drone care pătrund în spaţiul aerian să poată fi angajate de către sistemele noastre de apărare antiaeriană. Pentru că, în momentul de faţă, deşi nu s-a întâmplat nici o tragedie, eu consider că este absolut necesar să existe acest acord şi procedurile agreate, şi de România şi de Ucraina şi cred că de toate ţările care se învecinează cu Ucraina, pentru a putea să îşi apere populaţia şi să-şi asigure siguranţa cetăţenilor”, a declarat Nicolae Ciucă.
În același timp, NATO a condamnat încălcarea spaţiului aerian românesc de către Rusia, după incidentul cu dronele din noaptea de sâmbătă spre duminică, dar a precizat că nu sunt informaţii care să indice un atac intenţionat al Moscovei.
Cine e Hari Bucur-Marcu
a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României.
De la trecerea în rezervă în primăvara anului 2003, Hari Bucur-Marcu și-a consolidat reputația de expert internațional în problemele edificării instituțiilor de apărare, politicilor de apărare și alianțelor militare, în special NATO, precum și reformei sectorului de securitate.
El este autorul cărții Essentials of Defence Institution Building, apărută la Viena în engleză și tradusă și în franceză, precum și primul editor al volumului Defence Management – An Introduction, apărut la Geneva, în engleză și tradus în armeană, franceză, georgiană, rusă, spaniolă, turcă și ucrainiană. El este, de asemenea, autorul mai multor capitole în cărți și articole care abordează teme de planificare financiară, politicile publice de informare, instruire pentru politicile de apărare, transparența privind apărarea, instituționalizarea evaluării riscurilor de securitate și altele asemenea. El a publicat un kit de auto-evaluare pentru instituționalizarea apărării, la Geneva, în engleză și tradus în rusă și ucrainiană.
A organizat cursuri și seminarii și a contribuit la conferințe, seminarii și ateliere de lucru în Armenia,
Azerbaidjan, Belgia, Bulgaria, Croația, Georgia, Germania, Republica Moldova, România, Slovacia, Elveția, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite și Statele Unite ale Americii. A făcut parte din echipe de experți internaționali care au vizitat Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova și Ucraina. Principalele subiecte ale materiei abordate în aceste cazuri cuprind: instituționalizarea evaluării riscurilor de securitate; metodologii de evaluare a amenințărilor și a riscurilor; evaluarea și dezvoltarea politicilor; strategia națională de securitate într-o eră a schimbărilor rapide; controlul civil și democratic asupra forțelor armate; operațiile expediționare ale NATO și de apărare teritorială; realizarea unui echilibru în noul concept strategic; reforma sectorului de securitate.
Hari Bucur-Marcu este ofițer de aviație. Ultima funcție deținută ca ofițer activ a fost șeful Serviciului Strategii de Apărare, la Statul Major General, J-5. În perioada 1990 – 2003 a fost responsabil de, sau s-a implicat intim în aspecte esențiale ale reformei Armatei României, cu deosebire în relația cu NATO și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Este cavaler al Ordinului Național „Pentru merit”, în recunoașterea contribuției sale la integrarea României în NATO.
