În pofida insistențelor Turciei, posibilitatea ca FDS (Forțele Democrate Siriene, care includ elemente PKK), susținute de SUA, să fie desființate sau încorporate în armata siriană pare să se diminueze. Declarațiile președintelui irakian Rashid și ale grupului Barzani – potrivit cărora discuțiile cu FDS și încercările de mediere între HTS (Hayat Tahrir al-Sham, organizație islamistă sunnită implicată în războiul civil din Siria și care a preluat puterea după fuga lui Bashar al-Assad – n.red.) și FDS au eșuat, nu există niciun acord între HTS și FDS iar Siria ar putea fi divizată – arată că este din ce în ce mai dificil pentru Turcia să împiedice apariția unei formațiuni kurde similare celei din Irak în nordul Siriei, în regiunea adiacentă frontierei cu Turcia.
Pe de altă parte, propunerea Ankarei privind includerea în noua armată centrală siriană a Forțelor Siriene Libere (Armata Liberă din Siria), organizație pe care Turcia a înființat-o, echipat-o și instruit-o în Siria pentru a lupta împotriva FDS, nu este bine primită de HTS.
Turcia devine Israel?
În lumina acestor evoluții, nu va fi nicio surpriză faptul că, într-un viitor apropiat, Turcia se va confrunta cu amenințarea unui naționalism etnic kurd separatist mai puternic decât în trecut, care va fi încurajat și stimulat atât de formațiunile kurde care apar în Irak și Siria, prin operațiuni externe împotriva Turciei, cât și prin acțiunile desfășurate de structura kurdă din interiorul Turciei.
Această imagine seamănă cu cea a Israelului, care a fost creat de Occident în Palestina după cel de-al Doilea Război Mondial și care, din cauza politicii sale expansioniste, se luptă cu inamicii din jurul său încă de la înființare. Pare a fi un plan deliberat al unor puteri, în special SUA și Israel, de a reduce Turcia la această poziție, de a o slăbi prin lupta cu problemele interne și externe și de a o împiedica să fie puternică în Orientul Mijlociu.
Diferența importantă dintre Turcia și Israel în această privință este că Turcia nu are aliați, precum Statele Unite, pe care să se poată baza. Dimpotrivă, nu puține sunt indiciile potrivit cărora formațiunile kurde din nordul Siriei și al Irakului, dar și mișcarea kurdă separatistă pe care o pot încuraja în Turcia, vor avea un puternic sprijin extern.
Efectele unei politici greșite privind Siria
Politica siriană a Turciei, care lasă impresia că se bazează pe „neo-otomanism” și „sectarism religios”, a neliniștit țările din Orientul Mijlociu – cu care Turcia trebuie să colaboreze sau cel puțin să se asigure că nu i se opun – dar și Occidentul, și a izolat Turcia. Faptul că, încă din primele zile, s-a dorit ca Turcia să fie ținută departe de viitorul Siriei este un indiciu clar în acest sens.
În ultimele zile, chiar și noua administrație siriană a luat unele măsuri care arăta că această excludere nu poate fi limitată la sfera politică, ci se poate reflecta și în economie și comerț. Un exemplu în acest sens este creșterea masivă a taxei percepute asupra exporturilor turcești către Siria, chiar dacă s-a anunțat că aceasta a fost corectată într-o oarecare măsură. Planul exportatorilor turci de a depăși această decizie a Siriei folosind punctele de frontieră din regiunea kurdă Kobani sugerează că sprijinul acordat în trecut de Turcia economiei regiunii kurde din nordul Irakului a contribuit la crearea unei structuri autonome kurde în acea regiune.
Ce este corect pentru Turcia
Ceea ce este corect pentru Turcia este să aibă o economie puternică și un stat de drept laic, democratic, social, și să se apere împotriva mișcărilor separatiste și a terorismului în interiorul propriilor frontiere, nu în alte țări. Nu trebuie uitat faptul că, atunci când strategiile NATO au fost formulate în anii 1960, s-a decis că apărarea poate fi realizată cel mai eficient și la cel mai scăzut cost în interiorul granițelor proprii ale unei țări.
Provocarea pentru Turcia este că, în ultimele două decenii, bunurile țării au fost înstrăinate; agricultura și creșterea animalelor au fost distruse; pădurile și resursele de apă au fost epuizate, în timp ce minele au fost jefuite; iar mările și golfurile au fost devastate. Ar trebui luate în considerare și efectele negative asupra puterii de apărare a Turciei ale operațiunilor împotriva unor forțelor armate. Este evident că Turcia se confruntă din nou cu condițiile descrise în Discursul lui Atatürk Către Tineret (parte a discursului susţinut de fondatorul Republicii Turcia în Parlament, în octombrie 1927 – n.red.).
Însă trebuie să nu disperăm și să ne amintim următoarele cuvinte ale lui Atatürk, din ultima parte a discursului: „O, fiu al viitorului turc! Chiar și în aceste circumstanțe și condiții, datoria ta este să salvezi Independența și Republica Turcă. Forța de care ai nevoie se află în sângele nobil din venele tale”.
sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / cumhuriyet.com.tr
