Comandantul Statului Major al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, supranumit și „Generalul de fier” al Ucrainei, a acordat un interviu amplu publicației The Washington Post.
Generalul Valeri Zalujnîi, comandantul Statului Major al armatei ucrainene, declară într-un interviu pentru „The Washington Post” că este hotărât să obţină o victorie totală pentru ţara sa recucerind inclusiv Crimeea şi spune că nu va ezita să atace şi să ucidă inamicul, inclusiv pe teritoriul rus, iar dacă aliaţii occidentali pun condiţia să nu o facă cu armele lor, atunci Kievul îşi va fabrica propriile arme şi va ucide „numai atât cât este necesar”. Cotidianul american îi face un portret comandantului armatei ucrainene, care, între altele, a povestit cum a fost arestat pentru scurt timp când a ajuns pe aeroportul din Bruxelles, în urmă cu câţiva ani.
Cătuşele – la figurativ – pe care Occidentul le pune operaţiunilor sale militare l-au determinat pe generalul Zalujnîi să se gândească mai mult la viitorul Ucrainei, dincolo de actuala contraofensivă şi de acest război, şi la cum să facă ţara atât de puternică, încât nimeni să nu îndrăznească să o mai atace pe viitor. Pentru a realiza acest lucru înseamnă să producă arme pentru apărare, mai degrabă decât să se bazeze pe alţii pentru a i le furniza – este concluzia la care a ajuns şeful Statului Major ucrainean.
El deplânge faptul că Ucraina este dependentă de alte ţări pentru muniţie, în timp ce partenerii se luptă, la rândul lor, să-i satisfacă cererea. Cu cât Ucraina poate trage mai mult, imobilizând forţele ruseşti, cu atât mai puţine victime vor fi de partea ucraineană – este filosofia lui Zalujnîi (pe care a aplicat-o, de altfel, şi la Bahmut – n.r.). Dar ce se va întâmpla dacă preţioasa resursă va deveni cu atât mai rară cu cât războiul va dura mai mult? „Îmi pun această întrebare încă din martie anul trecut – şi nu doar mie, o pun peste tot pe unde pot să o pun”, a spus Zalujnîi, notează publicația americană, citată de News.ro.
El îi critică dur pe omologii occidentali care spun că Ucraina ar avea suficiente resurse pentru a reuşi şi nu ar avea nevoie, de pildă, şi de avioane F-16. Este stânjenit şi de condiţia de a nu folosi armele occidentale în atacuri dincolo de graniţele ucrainene şi, ca să învingă Rusia, este decis să lupte potrivit propriilor termeni.
„Pentru a-mi salva poporul, de ce trebuie să cer permisiunea cuiva pentru ce să fac pe teritoriul inamic?” a declarat generalul Valeri Zalujnîi pentru The Washington Post într-unul dintre rarele interviuri acordate. „Dintr-un motiv oarecare, trebuie să mă gândesc că nu am voie să fac nimic acolo. De ce? Pentru că Putin va folosi arme nucleare? Copiilor care mor nu le pasă! Aceasta este problema noastră şi depinde de noi să decidem cum să ucidem acest inamic. Este posibil şi necesar să ucidem pe teritoriul său într-un război. Dacă partenerilor noştri le este teamă că le vom folosi armele, atunci vom ucide cu ale noastre. Dar numai atât cât este necesar” – a declarat generalul Zalujnîi.
Cum gândește omul de care depinde soarta războiului
Militar de carieră, generalul Valeri Zalujnîi s-a confruntat cu mult timp în urmă cu trei întrebări: Sunt pregătit să mor? Sunt pregătit să ucid? Sunt dispus să trimit oameni să moară şi să ucidă? Acum, comandantul-şef al Ucrainei într-un război cu o forţă rusă mai mare şi mai bine echipată decât a sa îşi pune o nouă întrebare: Cum pot reduce pierderile de vieţi omeneşti? El îşi începe fiecare dimineaţă aflând câţi soldaţi au fost ucişi sau răniţi în urma ordinelor sale date cu o zi înainte. Uneori dă în telefonul său mobil peste un contact care a murit. Refuză să îl şteargă. Zalujnîi spune că va ţine doliu mai târziu. Doliul acum l-ar distrage de la munca sa importantă ca om în care ucrainenii au încredere că îi va ţine în siguranţă şi în care partenerii occidentali au, de asemenea, încredere cheltuind miliarde de dolari în asistenţă de securitate. Ambele părţi se aşteaptă ca el să recreeze succesul anterior al Ucrainei pe câmpul de luptă.
Dar dacă ar depinde doar de Zalujnîi, nu aşa ar face treaba. Ar lupta cu superioritate aeriană. Ar riposta cu cel puţin la fel de multe obuze ca cele pe care ruşii le trag asupra trupelor sale. Şi ar avea rachete de croazieră care ar putea să le egaleze pe cele ale Moscovei. În schimb, avioanele de luptă moderne, cum ar fi F-16 de fabricaţie americană, sunt aşteptate pe câmpul de luptă abia anul viitor. Aprovizionarea cu muniţie a Ucrainei este limitată, ruşii trăgând adesea de trei ori mai mult într-o zi.
Iar aliaţii occidentali, invocând temerile legate de escaladarea războiului cu Rusia, au pus o condiţie pentru rachetele cu rază de acţiune mai lungă şi alte materiale pe care le-au furnizat până acum Ucrainei: acestea nu pot fi folosite pentru a lovi teritoriul rusesc. Aşa că, spune Zalujnîi, el foloseşte arme fabricate în Ucraina pentru loviturile frecvente de peste graniţă – pe care Kievul nu le recunoaşte niciodată oficial ca fiind ale sale.
Comandantul cu Baby Yoda
Provocările cu care se confruntă Zalujnîi şi forţele sale sunt semnificative. Chiar şi după ce a orchestrat o serie de succese militare anul trecut – o poziţie defensivă care i-a forţat pe ruşi să se retragă din jurul Kievului şi contraofensive care au alungat trupele invadatoare din regiunea nord-estică Harkov şi din capitala regională sudică Herson – mari porţiuni din estul şi sudul Ucrainei, aproximativ o cincime din ţară, rămân ocupate.
Realizarea unei contraofensive pentru a recupera acest teritoriu, a înfrânge Rusia şi a minimiza pierderile Ucrainei necesită resurse care, potrivit lui Zalujnîi, îi lipsesc încă. Oficialii occidentali au declarat că Ucraina are suficiente pentru a reuşi, dar Zalujni i-a criticat pe omologii care susţin că Kievul nu are nevoie de F-16. Propriile lor armate nu ar lupta niciodată în acest fel, a spus el în interviu.
În ciuda criticilor potrivit cărora progresul contraofensivei din această vară este lent, Zalujnîi rămâne o figură populară, deşi oarecum paradoxală, în Ucraina. El a încercat să fie un motor al schimbării în armată, eliminând moştenirile din epoca sovietică şi transformând-o într-o forţă mai occidentală, asemănătoare NATO. În afara câmpului de luptă, chipul zâmbitor al bărbatului de 50 de ani este pictat pe pereţii din întreaga ţară, împreună cu mâna sa care face un semn de pace. Are o insignă cu Baby Yoda pe vesta antiglonţ şi un una cu pisici din desene animate care ţin arme pe spatele căştii sale.
Dar, în spatele scenei, grijile şi responsabilitatea îl apasă. „O întrebare care mi se pune este: Cum poţi să rezişti?” mărturiseşte Zalujnîi. „Trebuie să trăiesc cu asta”, spune el. „În fiecare zi, sunt cei care au fost ucişi. În fiecare zi, sunt cei mutilaţi, cei dispăruţi. Sunt lacrimi”, spune comandantul.
O altă mentalitate
Cu şapte luni înainte de invazia rusă din februarie 2022, Zalujnîi se gândea să treacă la viaţa civilă. Dar armata a fost tot ce a cunoscut vreodată; s-a născut în timp ce tatăl său era staţionat într-o garnizoană din nordul ţării, iar mai târziu a urmat cursurile unei academii militare. Când preşedintele Volodimir Zelenski l-a sunat şi i-a oferit postul de conducere a forţelor armate ucrainene, Zalujnîi a renunţat rapid la ideea de a se retrage.
Însă, în loc să conducă cu o mână de fier, Zalujnîi solicită frecvent păreri – şi nu doar din partea propriului său cerc de generali. Chiar şi acum, soldaţii din linia întâi pot adesea să ia legătura direct cu el prin intermediul reţelelor sociale.
Încercarea lui Zalujnîi de a schimba cultura militară ucraineană poate fi observată şi pe câmpul de luptă. Anii de antrenament şi aprofundarea legăturilor cu forţele NATO au făcut ca forţele ucrainene să fie mai agile decât cele ruseşti în acest război. Comandanţii de nivel inferior de pe teren sunt adesea împuterniciţi să ia decizii rapide, mai degrabă decât să parcurgă fiecare apel pe lanţul de comandă – o mentalitate sovietică.
Zalujnîi primeşte informaţii de pe câmpul de luptă şi apoi răspundea cu ordine secrete. Dar adăugă de fiecare dată şi un mic termen de afecţiune, spunându-i subordonatului: „bună treabă”.
„Tipul poartă o uniformă de general, dar umanitatea lui este ceea ce îl face special”, îl descrie ministrul Apărării, Oleksii Reznikov.
Armata cere în continuare ordine şi disciplină strictă, spune Zalujnîi, care poate fi şi sever şi exigent. Dar „nu îmi bat joc de oameni, nu îi oprim, nu îi umilesc”, susţine comandantul.
Îl citește din scoarță-n scoarță pe Valeri, inamicul
După ce a luptat împotriva unui inamic ideologic sovietic intern, acum se confruntă cu unul extern care laudă chiar moştenirea pe care Zalujnîi dorea să o eradicheze. Dar el încă are respect pentru doctrina adversarului său. A citit cu nerăbdare tot ce a scris vreodată generalul Valeri Gherasimov, omologul din Rusia, pe care îl descrie ca fiind „foarte, foarte interesant”. Regretă că nu a mai publicat nimic în ultima vreme.
„Este un inamic – un inamic care este foarte inteligent”, spune Zalujnîi. „Inteligent şi, prin urmare, viclean. Este încă puternic. Aşa că trebuie să îl respecţi ca atare şi să cauţi modalităţi de a-l ucide. Pentru că aceasta este singura modalitate de a câştiga”, adaugă comandantul ucrainean.
Arestat pe aeroportul din Bruxelles
Cu ani înainte ca Zalujnîi să poată începe să modeleze armata Ucrainei în conformitate cu viziunea sa, câteva ore petrecute într-o celulă l-au motivat să înveţe mai multe despre ordinea mondială. Era anul 2019, iar Zalujnîi, în calitate de unul dintre comandanţii de top ai Ucrainei care dirija forţele Kievului împotriva reprezentanţilor ruşi din estul Ucrainei, a călătorit la Bruxelles pentru o întâlnire cu omologii din NATO.
De îndată ce a coborât din avion, a povestit el, a fost înconjurat de forţele de ordine. Cu armele îndreptate spre el, i s-a ordonat să se întindă cu faţa în jos şi a fost încătuşat.
Din fericire, avea suficiente minute de roaming pe telefon pentru a-l suna pe ambasadorul Ucrainei la NATO, care în cele din urmă a ajutat la eliberarea sa.
Ce se întâmplase? Autorităţile ruse puseseră numele lui Zalujnîi pe lista de persoane căutate prin Interpol fără ca acesta să ştie – o practică obişnuită care a dus la încarcerarea pentru scurt timp şi a altor comandanţi ucraineni. dar el era supărat pe el însuşi pentru că nu-şi cunoştea drepturile legale într-o astfel de situaţie. „Eram într-o dispoziţie proastă, dar apoi mi-am dat seama că, ipotetic, eram un criminal de război şi cel mai probabil voi rămâne unul. Aşa că am decis că ar trebui să studiez relaţiile internaţionale şi dreptul internaţional”, a povestit Zalujinîi.
Episodul l-a inspirat să urmeze un masterat, pe care l-a terminat în decembrie 2020. Îl pune în aplicare în slujba sa actuală, care îl solicită nu doar să fie un strateg militar, ci şi să se confrunte în mod regulat cu considerente geopolitice, cum ar fi teama aliaţilor de a depăşi liniile roşii ale Rusiei prin furnizarea de arme precum rachete cu rază de acţiune mai lungă sau avioane de luptă moderne.
Vrea să recupereze Crimeea
Cu toate acestea, Zalujnîi nu se sfieşte în legătură cu intenţia sa de a recupera Crimeea, peninsula anexată ilegal de Rusia în 2014, chiar dacă unii oficiali occidentali se îngrijorează în privat cu privire la răspunsul lui Putin dacă trupele ucrainene ar ajunge vreodată pe teritoriul considerat al său.
„De îndată ce voi avea mijloacele necesare, voi face ceva. Nu-mi pasă – nimeni nu mă va opri”, a declarat Zalujnîi.
Viziunea sa pentru o Ucraină formidabilă este motivul pentru care se străduieşte să se gândească la propriul său viitor după război. Poate că îşi va lua o pauză. „Dar, aşa cum spune soţia mea: Bine, trei zile. Şi apoi ce urmează?”, spune el râzând. Ar putea scrie o carte. I-ar plăcea să călătorească, deşi experienţa de pe aeroportul din Bruxelles l-a făcut mai precaut. Dar Zalujnîi se aşteaptă să fie ocupat şi după război.
Conceptul său de victorie este mai mult decât restabilirea integrităţii teritoriale depline a Ucrainei. „Victoria va fi atunci când vom avea o armată – poate nu chiar una foarte mare – care va garanta siguranţa copiilor care acum merg în căruţ, astfel încât aceştia să crească ştiind că acest lucru (o invazie – n.r.) nu se va mai întâmpla”, a declarat generalul. „Şi asta înseamnă o muncă imensă. Trebuie să înceapă acum”, a adăugat el.
