Rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, Remus Pricopie, avertizează asupra faptului că România se află în faţa celui mai complicat moment din istoria sa postbelică.
Profesorul Remus Pricopie este de părere că, în contextul în care Rusia este din ce în ce mai deschisă cu privire la intenţiile sale de a recăpăta controlul asupra Europei de Este, regimul de la Kremlin caută să impună în fiecare ţară cât mai mulţi politicieni care să-i popularizeze agenda.
Remus Pricopie, Rector SNSPA: „Rolul de voce politică a lui Putin la Bucureşti e interpretat de AUR, George Simion şi Diana Şoşoacă”
„Trăim, probabil, unele dintre cele mai complicate vremuri din ultimii 70 de ani.
Rusia nu se mai ferește să spună public că dorește să recâștige controlul asupra țărilor din Europa de Est și să destabilizeze democrațiile euro-atlantice, în principal printr-un război hibrid, derulat pe intervale lungi de timp. Limbajul folosit de Kremlin este inspirat din politica secolului al XIX-lea: „revenirea la politica sferelor de influență”. Practic, se dorește subminarea independenței și suveranității statelor din estul Europei, urmată de destructurarea (totală sau parțială) a UE și NATO. Atacul Rusiei este continuu și este pus în practică în special prin intermediul unor politicieni, jurnaliști, ofițeri în rezervă, analiști, oameni de afaceri locali. După aproximativ 15-20 de ani de atacuri agresive la adresa Occidentului, începem să vedem efectele acestei strategii malefice, atât în Europa, cât și în SUA. Peste tot, asistăm la o creștere a radicalismului politic și ascensiunea unor noi politicieni, de factură extremistă, cu accente naționaliste, xenofobe, antisemite sau secesioniste. Rațiunea și argumentele discursului public democratic au ajuns să fie înlocuite de etichete, calomnii ori înjurături de mahala.
La București, acest rol de „voce politică a lui Putin” pare să fie interpretat, dar neasumat public, de AUR și „extensiile” sale. George Simion și Diana Șoșoacă au reușit, cel puțin pentru moment, să monopolizeze discursul naționalist, pe model legionar, inclusiv să atace traseul euro-atlantic al României. Zgomotul – foarte mult zgomot –, împănat cu cuvinte „patriotice” urlate, nu rostite, de tipul „țărișoara mea”, este rețeta de bază. Pentru moment, însă, par să NU aibă un succes real, ci unul de conjunctură, ceea ce explică intensificarea acțiunilor de manipulare, inclusiv prin lansarea pe piață a unor sondaje greu de validat științific. Cu toate acestea, scenariul parazitării instituțiilor politice ale Statului Român (Parlament, Guvern, administrație centrală și locală etc.) cu reprezentanți AUR, după alegerile din 2024, există. Acest lucru ar însemna aruncarea țării în trecutul ambiguităților geopolitice, iar România ar deveni un fel de stat prizonier al Kremlinului.
Unii cred că acesta este un scenariu exagerat, că România nu se mai poate întoarce din drumul său democratic. Eu zic că cei care fac această evaluare sunt fie naivi, fie nu au capacitatea să perceapă în mod corect riscurile la adresa României. Să facem o scurtă recapitulare. Marea Britanie a fost „ajutată” (și) de propaganda rusă, finanțată masiv pe teritoriul Regatului Unit, să părăsească Uniunea Europeană. Acum se află într-o criză socială, economică și politică fără precedent. În Franța se vorbește despre posibilitatea ca viitorul președinte al Republicii să fie o doamnă politician aservită Kremlinului. Relațiile politice și financiare dintre Putin și Marine Le Pen sunt publice și nici măcar nu se mai străduiesc să salveze aparențele. Ungaria este pe față purtătoarea de cuvânt a Moscovei în UE și NATO. Mai nou, Israelul trece printr-o criză politică greu de imaginat, cu un guvern illiberal care include cele mai radicale și iraționale voci. Austria are, de mai bine de două decenii, politicieni în funcții cheie care dansează – și la propriu, și la figurat – cu Putin. În România, George Simion, declarat persona non grata de două state vecine (Ucraina și Republica Moldova), pentru desfășurarea unor activități ilegitime, sub coordonarea serviciilor secrete din Federația Rusă, este prezentat ca „salvatorul țării” de un cor de vechi simpatizanți ai URSS, unii declarați colaboratori ai Securității, din perioada comunistă.
Oare ce este neclar în acest tablou?
Rusia folosește toate resursele – nu numai cele militare – pentru a se repoziționa geopolitic în regiune și în lume. Iar acest proiect include și România. Prin urmare, discuția privind viitorul țării nu mai este una ideologică, despre dreapta sau stânga, despre liberali sau PSD-iști, despre Ciucă, atacat în PNL pentru că are o colaborare prea bună cu Ciolacu, sau despre președintele PSD, atacat (voalat) din interiorul propriului partid pentru că nu se războiește cu Președintele Iohannis și cu PNL. Discuția nu este nici măcar despre „prezidențiabilii” care stau pe margine, antrenându-se și clamând disponibilitatea lor de a se „sacrifica” pentru țară, dar care, în același timp, se roagă zilnic la „sfinții lor” ca actuala coaliție, numită ironic „Nicu și Marcel”, să se rupă, pentru a permite reașezarea scaunelor politice de la București, evident, într-o formulă favorabilă lor.
Cei care reușesc să depășească stadiul coteriilor politice și a intereselor mici, de cartier, sunt capabili să vadă că adevărata miză este ȚARA, care trebuie să rămână stabilă, în fața unor provocări complexe, dar în primul rând în fața Rusiei, care în ultimii 200 de ani ne-a „călcat” de 12 ori. Iar această miză este mai presus de cheful unor liberali de a se certa cu Ciucă, pentru că li se ia dreptul să se înjure cu PSD-ul, în teritoriu, așa cum o făceau cândva, „în vremurile bune”, adică pe vremea PDL-ului. Este mai presus de dorința unor PSD-iști, care în fața alegerilor din 2024 consideră că partidul trebuie să atace pe toate fronturile, pentru a câștiga toată puterea, strategie dovedită imposibilă la toate alegerile din ultimii 20 de ani. Este chiar mai presus de incapacitatea USR-istilor de a recunoaște că nu au dat dovadă de suficientă maturitate politică pentru a rămâne la guvernare, alături de PNL, pentru un mandat întreg, până la alegerile din 2024. Miza este menținerea României pe calea democratică, euro-atlantică, și blocarea unor politicieni precum Simion sau Șoșoacă în demersul lor evident, dar încă neobservat de toată lumea, de a arunca țara în brațele Moscovei.
Nu știu de ce aceste lucruri nu sunt spuse clar și răspicat, în fiecare zi. Nu știu de ce unii politicieni sau jurnaliști se poartă „cu mănuși” cu AUR, ba chiar încearcă să-l imite, adăugând accente naționaliste și anti-europene în propriile lor discursuri. Nu știu de ce instituțiile statului nu investighează relațiile lui Simion cu serviciile secrete din Rusia. Cred că este absolut fundamental ca românii care eventual ar vota pentru AUR, în 2024, să știe dacă acest partid este unul românesc, așa cum pretinde, sau este brațul politic al lui Putin în România, așa cum se comportă în realitate. Nu știu de ce Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă sunt culpabili pentru stabilitatea politică și etichetați „vânzători de partid” pentru că respectă un angajament asumat de PSD și PNL, la finalul anului 2021, și anume acela de a guverna împreună până în 2024, cu perspective de colaborare chiar și în următorul mandat (2024-2028). Nu știu de ce pentru USR este mai important să-l atace pe Președintele Klaus Iohannis, decât să încerce să găsească o modalitate constructivă de a face opoziție, absolut necesară în democrație, DAR diferită de AUR, NU în colaborare cu AUR.
Remus Pricopie, nu am, pentru moment, răspunsuri la toate aceste întrebări și evit să am certitudini, mai ales atunci când există o dinamică politică în desfășurare. Cred însă că dacă vrem să ne ferim de riscuri și, în același timp, să utilizăm toate oportunitățile de dezvoltare ale României, trebuie să tratăm foarte serios situația actuală, să lăsăm ambițiile electorale ale lui „X” sau „Y” și să încercăm să creionăm acel proiect de țară, pe care mulți români îl așteaptă și în care să nu primeze culoarea politică, ci interesul fiecăruia dintre noi și al tuturor, în același timp, adică interesul național. Poate că sună… ne-apetisant, a șablon politic, a slogan electoral, dar istoria ne-a arătat că în lipsa unui proiect care să unească cetățenii și în lipsa unor capacități (instituții) ale Statului, menite să identifice și să urmărească interesul național, ȚARA este în pericol.”, scrie Remus Pricopie pe site-ul Revista Cultura.
