Războiul din Ucraina a devenit un real poligon de testare pentru modele noi de drone, în timp ce cele clasice și-au dovedit o dată în plus eficacitatea. Generalul (r) Dan Grecu explică ce fel de drone dețin Ucraina și Rusia și în ce măsură influențează acestea cursul luptelor.
Războiul provocat de invadarea Ucrainei de trupele Federației Ruse intră curând în cel de-al treilea an. Iar dacă Ucraina a rezistat până azi în fața unei armate considerată, măcar pe hârtie, mult mai puternică, acest lucru se datorează în mare măsură modului inteligent în care Kievul și-a organizat apărarea. Dronele au jucat aici un rol esențial, inclusiv în apărarea antiaeriană, dar și în respingerea ofensivei rusești din primele săptămâni.
General cu vechi state în NATO, Dan Grecu are o expertiză importantă, are studii în Canada, Belgia și Italia și e doctor în științe militare și informații. A fost șef al Echipei Naționale la Comandamentul Central American pentru operațiile din Irak și Afganistan, dar și observator militar în Misiunea ONU din Etiopia și Eritreea și șef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan.
Într-o analiză pentru „Adevărul”, el explică cum au ajuns dronele vedetele războiului din Ucraina și care e raportul de forțe în teren, dar și ce modele de drone sunt folosite de cele două tabere.
Ucrainenii au inovat primii
Folosirea dronelor în lupta armată nu este o noutate, acestea fiind folosite încă din războiul din Vietnam, iar mai aproape de zilele noastre în Afganistan, Irak, Balcanii de Vest, ba chiar și în recentul conflict dintre Armenia și Azerbaidjan. Totuși, amploarea folosirii lor în conflictul din Ucraina i-a făcut pe mulți analiști să numească acest război ca fiind unul al dronelor, arată generalul Grecu.
„Ucrainenii au fost cei care au dat startul, dronele de fabricație turcească Bayraktar TB2 fiind adevărate vedete ale începutul războiului, producând pierderi masive forțelor ruse. Să ne amintim aici doar pierderile provocate de către acestea convoaielor de tancuri rusești care se îndreptau spre Kiev, atacurilor asupra aerodromurilor din Crimeea și chiar din interiorul Rusiei (atacul asupra bazei aeriene Engels fiind unul de manual prin efectul la sol și surprinderea realizată) sau operațiunea de înșelare a apărării antiaeriene care au permis lovirea cu rachetele ucrainene Neptun a navei amiral a Flotei Mării Negre, crucișătorul Moskva”, amintește el.
În paralel, adaugă generalul, ucrainenii au dezvoltat dronele navale SeaBaby, responsabile pentru lovirea podului Kerci, a portului Sevastopol, precum și a altor nave de luptă rusești: „Și să subliniem aici și efectul psihologic al utilizării dronelor, mai ales prin atacurile asupra însăși capitalei Moscova care, deși nu au produs pierderi deosebite, le-a arătat rușilor că nu trebuie să se simtă în siguranță nici măcar departe de linia frontului.”
Dronele ieftine au făcut cele mai mari pagube
El mai arată că cea mai mare întrebuințare au avut-o dronele de mici dimensiuni care, dacă la început au fost din cele special destinate luptei armate, așa cum sunt, de exemplu, dronele sinucigașe de producție americană Swichblade 300, în timp au fost înlocuite cu drone de tip FPV (First Person View), drone quadrocopter destinate în mod normal uzului personal, dar modificate pentru nevoile de război.
Acestea sunt capabile să execute atât misiuni de cercetare-supraveghere, cât și să livreze încărcături explozive, nu mari, dar suficient cât să neutralizeze un tanc, o mașină de luptă sau să nimicească personalul neadăpostit sau aflat în tranșee neacoperite (foarte multe dintre acestea au fost cele comerciale chinezești DJI Mavic, precum și alte tipuri similare produse în Occident, care au fost fie achiziționate, fie primite în pachetele de ajutor militar).
În condițiile în care o astfel de dronă poate fi achiziționată de pe piața liberă, chiar online, la un cost destul de mic, cu tot cu adaptările aduse pentru folosirea pe câmpul de luptă cele mai performante ajungând la circa 1.800-2000 de dolari (marea majoritate însă sub 1.000 de dolari), aceste mijloace au devenit cele mai performante din perspectiva raportului cost-eficiență.
„Ca să vă faceți o idee despre cât de multe astfel de drone sunt folosite, vă spun că britanicii de la The Royal United Services Institute estimau la mijlocul anului trecut că ucrainenii pierd în luptă circa 10.000 drone pe lună. În același timp, conform unei declarații din decembrie 2023 a responsabililor din ministerul industriei strategice, ucraineni și-au propus ca în anul 2024 să producă un milion de drone tip FPV pentru lupta apropiată și circa 11.000 drone de atac cu bătaie medie și lungă, în cele 6-7 facilități ale industriei de apărare pregătite deja cu acest scop (cifre pe care personal nu le consider exagerate având în vedere determinarea de care ucrainenii încă dau dovadă, cu condiționarea totuși că atingerea lor va depinde și de sprijinul extern de care Ucraina va beneficia în viitor)”, susține el.
Rușii au învățat pe propria piele
Indiscutabil, rușii au fost surprinși de modul și cantitatea de drone de toate tipurile folosite de ucraineni, drept dovadă că, mai ales pe parcursul primului an de invazie, nu au găsit suficiente măsuri de contracarare și au suferit pierderi importante. E vorba de pierderi fie produse direct de acțiunea dronelor de atac ucrainene, fie ca urmare a contribuției dronelor la procesul general de cercetare-supraveghere-achiziția țintelor-corectarea focului-evaluarea rezultatelor loviturii.
„În fapt, în primele luni de război, rușii par a nu fi luat în calcul folosirea acestui tip de mijloace. La fel de adevărat este că la nivelul conducerii politico-militare dronele au fost considerate mai mult ca un suport pentru procurarea de informații, supraveghere și recunoașteri (ISR) și mai puțin ca un mijloc de atac. Astfel, flota lor de drone era compusă în primul rând din UAV-uri ușoare, gen Granat 1, Granat 2, Eleron-3, Zala, Orlan-10, Takhion și Zastava, singura dronă de atac fiind de tipul Landcet”, mai spune generalul Grecu.
Totuși, în timp, au găsit și modalități de răspuns prin folosirea masivă a propriilor drone, dar și modalități de contracarare mai eficientă a dronelor adverse, atât prin reorganizarea apărării antiaeriene, dar mai ales prin aplicarea măsurilor specifice războiului radio-electronic (electronic warfare – EW), arată el.
În egală măsură s-a schimbat și percepția despre modul de utilizare a dronelor, capabilitățile de atac fiind adăugate celor inițiale, ne explică generalul (r) Grecu: „Astfel, din perspectiva angajării în luptă a dronelor de atac, rușii au trecut la utilizarea în masă a acestora folosind, începând cu toamna lui 2022, dronele de fabricație iraniană Shahed 131 și 136 și copia lor autohtonă Geran 2. Aici trebuie remarcat că deși industria militară rusă a trecut pe producție de război încă din octombrie 2022, adaptarea dronelor proprii pentru misiuni de atac se realizează cu întârziere, producția fiind afectată de sancțiunile occidentale, motoarele și multe piese electronice fiind de proveniență vestică.”
Inspirați chiar de ucraineni
În aceste circumstanțe, rușii au copiat multe din tacticile și procedurile pe care Ucraina le-a folosit anterior, inclusiv pornirea unor atacuri masive care folosesc mai multe tipuri de drone și au trecut masiv la operarea dronelor FPV, obținute cu generozitate și la prețuri accesibile din spațiul asiatic, susține generalul.
„Prin executarea coordonată de lovituri cu dronelor de producție indigenă Orlan-10 (dronă ISR) și Lancet (dronă de atac) au reușit efecte suficiente în distrugerea unor ținte de valoare, de la sisteme de artilerie până la tancuri și chiar avioane de luptă. Cooperarea acestora cu acțiunea dronelor FPV care zboară joasă altitudine, sunt foarte manevrabile și care pot lansa lovituri de precizie împotriva țintelor staționare și în mișcare a permis lovirea unor obiective ucrainene de la o distanță sigură de linia frontului”, subliniază el.
Și asta nu este tot. Kremlinul s-a mobilizat și a găsit soluții pentru a crește numărul dronelor, iar din acel moment problemele ucrainenilor s-au multiplicat.
„Dacă la cele de mai sus adăugăm faptul că Rusia și-a propus ca producția de drone, altele decât cele tip FPV, să crească la 32.000 unități/an până în 2030, putem concluziona că armata rusă va folosi pe scară larg acest tip de armament în perioada viitoare. În ceea ce privește utilizarea dronelor FPV, luptătorii ucraineni care operează aceste sisteme au declarat, potrivit unor surse media occidentale, că pe frontul din Donbas rușii dispun deja de un număr dublu de astfel de mijloace, pe care le operează 24/24 și 7/7”, mai spune el.
Chiar dacă această evaluare este exagerată, punctează generalul, este evident că dacă la începutul războiului Ucraina a depășit Rusia în ceea ce privește atacurile cu drone, în prezent balanța înclină în favoarea forțelor ruse. La acest rezultat a contribuit și contracararea dronelor adverse, realizată prin tactici, tehnici și proceduri ale războiului electronic (EW).
„Forțele armate ruse sunt experimentate în acest domeniu încă din vremea Războiului Rece, când scopul lor prioritar era contracararea puterii aeriene a NATO. Referindu-ne strict la actualul „război al dronelor” menționez că rușii utilizează trei metode de bază pentru contracararea dronelor adverse: bruiajul, înșelarea radioelectronică și folosirea laserelor de înaltă energie”, încheie generalul Dan Grecu.
