Poate că este abia marți, dar Vladimir Putin a avut o săptămână grozavă, scrie Politico.În ultimele zile, Moscova a reușit să semene dezbinare între inamicii săi, să-l discrediteze pe cancelarul german și să zădărnicească eforturile Ucrainei de a-și asigura armele cheie – toate fără a otrăvi sau asasina vreo persoană.
O înregistrare secretă a unei videoconferințe între mai mulți oficiali militari germani, inclusiv șeful Forțelor Aeriene Germane, Ingo Gerhartz, a fost publicată vineri, 1 martie, de postul TV de propagandă RT. În timpul întâlnirii de aproape 40 de minute, care a avut loc pe 19 februarie, ofițerii au discutat în detaliu despre politica și logistica livrării de rachete de croazieră Taurus în Ucraina, precum și despre posibilele ținte.
Pentru Putin, care, după decenii ca lider al Rusiei, rămâne un spion în suflet, nu există bucurie mai mare decât să-i bată pe adversarii Rusiei în artele întunecate (în special Germania, unde și-a petrecut o parte din cariera sa de agent KGB ). Ca să fim corecți, Putin a primit un ajutor important – chiar dacă involuntar – din partea cancelarului german Olaf Scholz, scrie politico.eu.
Cu doar câteva zile înainte ca rușii să facă publică înregistrarea, Scholz a exclus în mod public trimiterea de rachete Taurus în Ucraina, argumentând că, dacă ar face acest lucru, Germania ar trebui să desfășoare soldați într-o zonă de război, ceea ce, în opinia cancelarului, ar risca să facă din Germania o țintă a Rusiei.
„Sunt surprins că unii oameni nici măcar nu sunt mișcați de acest lucru, că nici măcar nu se gândesc dacă ceea ce facem ar putea duce la un fel de implicare în război”, a declarat Scholz reporterilor la Berlin, la 26 februarie, sugerând (spre disperarea lor) că Marea Britanie și Franța, care furnizează deja sisteme similare de rachete de croazieră Ucrainei, au personal pe teren acolo.
„Aceasta este o armă cu o rază de acțiune foarte mare, iar ceea ce fac britanicii și francezii în ceea ce privește controlul țintelor și sprijinul pentru controlul țintelor nu poate fi făcut în Germania”, a declarat Scholz. „Toată lumea care s-a uitat la acest sistem înțelege acest lucru”.
Secretele Taurus
Toată lumea, se pare, cu excepția șefilor superiori ai forțelor aeriene germane. În timpul convorbirii interceptate, generalii nu numai că discută despre modul în care rachetele ar putea fi livrate Ucrainei fără a trimite trupe la sol, dar își exprimă și confuzia față de poziția lui Scholz.
„Nimeni nu știe cu adevărat de ce blochează cancelarul”, spune la un moment dat generalul Gerhartz. El continuă să descrie ceea ce el numește „zvonuri nebunești” cu privire la motivul pentru care Berlinul nu trimite Taurus, inclusiv faptul că rachetele nu funcționează corect, o sugestie pe care a respins-o ca fiind „un nonsens”. Generalul dezvăluie că a auzit zvonul de la un reporter „care este extrem de apropiat de cancelar”.
Chiar înainte ca înregistrarea să fie făcută publică, Scholz s-a confruntat cu numeroase reacții de respingere a afirmației sale potrivit căreia Germania va trebui să desfășoare trupe.
Săptămâna trecută, Anton Hofreiter, deputat din partea Verzilor, a declarat că Scholz „în mod evident nu spune adevărul” în legătură cu rachetele Taurus, menționând că Germania a trimis 260 de rachete în Coreea de Sud fără a avea parte de sprijinul de țintire pe care cancelarul l-a descris. Hofreiter a sugerat că motivul real al reticenței lui Scholz ar putea fi faptul că „nu are încredere în ucraineni”.
Într-adevăr, Scholz și colegii săi social-democrați sceptici au o teamă de lungă durată că Kievul ar putea folosi orice rachete ghidate trimise de Berlin pentru a ataca direct Moscova. Racheta Taurus, care este lansată de obicei din burta unui avion de vânătoare, are o rază de acțiune de aproximativ 500 de kilometri, ceea ce înseamnă că un avion ucrainean care face un scurt ocol peste granița de nord a țării ar putea aduce capitala rusă în raza de acțiune.
Susținătorii trimiterii rachetelor susțin că Ucraina nu a încălcat până în prezent limitele impuse în ceea ce privește desfășurarea armamentului furnizat de Germania și de alte țări. Cu siguranță, riscul ca Ucraina să ignore astfel de restricții în toiul bătăliei nu poate fi ignorat. Și totuși, având în vedere că Germania a furnizat deja Ucrainei aproape 30 de miliarde de euro în ajutoare și echipament militar, inclusiv tancuri, mulți experți în securitate pun la îndoială logica din spatele refuzului lui Scholz privind Taurus.
Scopul aparent al întâlnirii care a făcut obiectul unor scurgeri de informații a fost elaborarea unei strategii de comunicare pentru ministrul german al apărării, Boris Pistorius, pentru a-i oferi muniție retorică în conversațiile sale cu Scholz.
Secretele aliaților
O îngrijorare împărtășită de ofițerii superiori era că Marea Britanie și Franța se opuneau deja trimiterii de noi rachete de croazieră până când Germania le urma exemplul. Implicația era că, deși rachetel Taurus ale Germaniei nu ar fi determinat singure rezultatul războiului, acestea ar fi făcut parte dintr-un lanț de aprovizionare mult mai mare care ar fi ținut Ucraina la suprafață.
Un „argument de livrare” al Taurus, au sugerat ofițerii, a fost faptul că rachetele sunt deosebit de precise, ceea ce ar putea face mai ușor pentru Ucraina să doboare ținte strategice, cum ar fi podul Kerci care leagă Rusia de Crimeea. Unul dintre ofițeri a declarat că forțele aeriene au „studiat intensiv” cum să distrugă podul, prezicând că Ucraina ar avea nevoie de 10-20 de rachete Taurus pentru a face acest lucru.
Problema cea mai mare, au fost de acord, a fost depășirea preocupărilor din cadrul guvernului german cu privire la aparența implicării germane. Antrenarea ucrainenilor pentru a folosi rachetele pe cont propriu ar dura câteva luni; în plus, ar avea nevoie de informații detaliate privind ținta, care ar trebui să vină din Germania.
O sugestie discutată în cadrul convorbirii a implicat utilizarea contractorului din domeniul apărării care produce rachetele ca intermediar și trimiterea datelor de țintire cu mașina, prin Polonia, către Ucraina.
„Cineva ar putea să conducă înainte și înapoi”, a sugerat unul dintre ofițeri.
Un alt participant i-a avertizat pe colegii săi să nu-i prezinte astfel de idei lui Pistorius, deoarece acestea ar putea anula proiectul înainte de a fi demarat. „Trebuie să fim atenți să nu articulăm niciun criteriu de ucidere la început”, a spus el. „Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă presa ar afla despre asta!”.
O modalitate de a evita astfel de dificultăți ar putea fi implicarea SUA sau a Marii Britanii. „Știm că există o mulțime de oameni cu accent american care umblă [în haine civile] [la comandamentul ucrainean]”, a declarat unul dintre ofițeri.
Guvernul lui Scholz a încercat să caracterizeze schimburile ca fiind genul de jocuri de război pentru care ofițerii militari sunt plătiți să le desfășoare. Adevăratul scandal, a susținut Pistorius, a fost „războiul informațional” al lui Putin.
„Avem de-a face cu un atac hibrid care implică dezinformarea pentru a ne diviza și a ne submina unitatea”, a declarat Pistorius duminică. „Nu ar trebui să cădem în capcana lui Putin”.
Cu toate acestea, în realitate, „lovitura rusească“ se datorează mai mult unui spionaj de modă veche decât dezinformării. Da, este posibil ca Putin să se folosească de înregistrare pentru a-și alimenta mașina de propagandă de acasă, prezentând-o ca pe o dovadă în plus că Occidentul este pe urmele Rusiei. Dar Germania are scurgeri de informații ca o sită, iar apărarea sa de contraspionaj are mare nevoie de o revizuire.
Mai mult, nimic din ceea ce au spus ofițerii în timpul apelului nu a fost manipulat.
Acesta este motivul pentru care caseta este atât de puternică: nu este vorba de „dezinformare”, ci doar de informații necenzurate.
Înregistrarea expune frustrarea instituțională a armatei germane și nedumerirea acesteia față de intransigența cancelarului în ceea ce privește trimiterea rachetelor de croazieră. Din păcate pentru Ucraina, publicarea conversației a făcut și mai puțin probabil ca Kievul să primească rachetele, cel puțin deocamdată. Politicienii din opoziție au semnalat că ar putea solicita o anchetă în legătură cu acest caz și dacă Scholz a fost sincer în legătură cu motivul pentru care nu a vrut să trimită rachetele. Dar acest proces ar putea dura săptămâni, dacă nu luni, și nu va ajuta prea mult Ucraina.
„Scholz a devenit din ce în ce mai mult un risc de securitate pentru Europa”, a declarat Roderich Kiesewetter, un deputat creștin-democrat care conduce comisia pentru afaceri externe a Bundestagului.
Luni, Scholz, ignorând apelurile ministrului său de externe de a acționa, a lăsat să se înțeleagă că scurgerea de informații nu i-a schimbat poziția.
„Sunt cancelar și așa stau lucrurile”, a declarat el în timpul unei vizite în sudul Germaniei.
Pentru Putin, a fost o misiune îndeplinită, conchide politico.eu
Germania, veriga slabă
Două scandaluri de securitate uriașe, care au izbucnit la finalul săptămânii trecute în jurul războiului din Ucraina, au arătat din nou de ce Germania cancelarului Olaf Scholz este cea mai slabă verigă a Occidentului în confruntarea cu Rusia, scrie The Spectator.
Cele două încălcări grave de securitate venite din partea elitei politice și militare a Germaniei reprezintă o dezvăluire alarmantă și rușinoasă a refuzului Berlinului de a-și arăta solidaritatea față de aliații NATO prin acțiuni, în loc de cuvinte, cu scopul de a combate agresiunea lui Putin și expansionismul rusesc. Guvernul lui Scholz a reacționat târziu pentru a sprijini Ucraina cu tancuri și muniție după izbucnirea conflictului.
A trebuit să fie forțată să renunțe la petrolul și gazele rusești de care depindea cândva aproape în totalitate. Din cauza acestei dependențe economice față de Rusia și a moștenirii sumbre din vremea celui de-al Doilea Război Mondial și a Războiului Rece, dar și a relațiilor apropiate dintre Putin și foștii cancelari germani Gerhard Schroeder și Angela Merkel, Germania s-a temut mereu să supere Moscova.
Timiditatea Germaniei a ieșit în evidență în urma mai multor scandaluri de spionaj apărute în ultimii ani care au arătat cât de mult au fost infiltrate serviciile de informații ale Berlinului de spionii ruși. Germania este un gigant economic, dar din punct de vedere militar și diplomatic, în privința contribuției sale alături de partenerii internaționali, Berlinul este un pitic printre marile puteri occidentale.
