Referendum București. Cine conducea Capitala pe vremuri? Bucureștenii sunt chemați la urne, duminică, 24 noiembrie, nu doar pentru a vota la turul I al alegerilor prezidențiale, ci și pentru a-și exprima opinia în legătură cu propunerile făcute de Primarul General, Nicușor Dan.
Referendum București. Cine conducea Capitala pe vremuri? Edilul-șef al municipiului a inițiat acest referendum în speranța ca bucureștenii să fie de acord cu acordarea de mai multe prerogative Primăriei Generale și Consiliului General. Dar cum era împărțit și câtmuit orașul pe vremuri?
Referendum București. Cine conducea Capitala pe vremuri? Cum era împărțită? Cine a fost primul jude?
Duminică, 24 noiembrie, bucureștenii care vor merge la vot pentru a-și exprima opțiunea în cadrul turului I al alegerilor prezidențiale, vor fi invitați să răspundă cu „DA” sau „NU” și la următoarele trei întrebări ale referendumului inițiat de Primarul General al Capitalei, Nicușor Dan:
Sunteți de acord ca repartizarea între Primăria Municipiului București și Primăriile de Sector a impozitelor pe venit și a taxelor și impozitelor locale colectate de la bucureșteni să fie aprobată de către Consiliul General al Municipiului București?
Sunteți de acord ca Primarul General al Municipiului București să emită Autorizațiile de Construire pe întreg teritoriul administrativ al orașului?
Sunteți de acord ca Primăria Municipiului București să finanțeze și să implementeze un program de educație pentru sănătate și prevenire a consumului de droguri în toate școlile din București?
Cu alte cuvinte, Primăria Generală dorește să aibă mai multă putere, în ceea ce privește folosirea banilor colectați din taxele și impozitele locale, dar și în privința viitoarelor contrucții din Capitală.
Împărţirea actuală pe sectoare a Municipiului Bucureşti este cea prevăzută de Decretul nr. 284/1979, în vigoare şi în prezent, care reducea numărul sectoarelor de la 8, câte existau până atunci, la 6.
Deși există un Primar al Capitalei și un Consiliu General, fiecare sector are, de asemenea, propriul primar și consiliu. Dar cum s-a ajuns la această formă de administrare a orașului și cum era el condus pe vremuri?
Pare de nenchipuit, dar totul a început cu un „turn de pază ridicat pe la anii 1370-1380, care marca marca o întretăiere de drumuri comerciale”, spune istoricul Dan Falcan despre începuturile Bucureştiului.
De la acest turn a luat fiinţă oraşul ce avea să devină Capitala României astăzi. Turnul era un punct de reper al comercianţilor vremii, locul unde poposeau şi se desfăşurau cele mai importante tranzacţii.
Potrivit lui Falcan, Bucureştiul se reducea la 160 de metri pătraţi, care se întindeau în zona Curţii Domneşti.
Pe măsură ce Bucureştiul s-a extins, a înglobat mai multe sate care au intrat în componenţa sa. Primul document în care Bucureştiul este menţionat îi aparţine lui Vlad Ţepeş, în anul 1459.
În secolul al XVI-lea, Bucureştiul era condus de un jude, un fel de primar ales de oamenii înstăriţi ai vremii.
Primul jude al așezării a fost Necula lui Bobanea, în anul 1563, mai scrie sursa citată, iar această formă de organizare s-a păstrat până în vremea lui Constantin Brâncoveanu, spre finalul anilor 1600.
Citește și: Ce se vindea pe Calea Victoriei acum 100 de ani? Ce puteai cumpăra cu 50 de lei?
Spre deosebire de zilele noastre, când există o delimitare clară a Capitalei cu ajutorul sectoarelor, Bucureştiul vremurilor de altădată era împărţit în mahalale. Fiecare mahala a oraşului era cunoscută după numele celor mai destoinici locuitori sau după meseriile pe care le practicau.
Primul jude al Bucureștiului a fost Necula lui Bobanea
Astfel, printre cele mai cunoscute mahalale din Bucureşti se numărau mahalaua Dudescului, mahalaua Bălăcenului, mahalaua Cărămidarilor, Mahalaua Brezoianului şi mahalaua Aga Niţă.
Bucureştiul a avut și un organism propriu de conducere, ales de populaţia oraşului ori de obşte. Documentar, el apare în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, undeva în anul 1563 pe data de 13 mai şi funcţionează necontenit până în perioada domniei lui Brâncoveanu.
Acest organism administrativ care se îngrijea de buna funcţionare a oraşului era reprezentat de „un sfat sau consiliu alcătuit din 12 pârgari cu un judeţ în frunte”, după cum spunea istoricul Constantin C. Giurescu în opera sa „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București”, apărută la Editura pentru Literatură, în 1966
Aşadar, oraşul era condus de un consiliu format din 12 cetăţeni şi un jude (un „judecător”) sau, altfel spus, de ceea ce astăzi am denumi „primar” și „consilieri locali” sau generali.
Acest consiliu era ales de orăşenii selectați dintre locuitorii cei mai de seamă ai oraşului. „De obicei dintre negustori şi meseriaşi”, mai preciza spunea C.C. Giurescu, potrivit bucurestiivechisinoi.ro.
Procedura de alegere a consiliului de administrare nu este cunoscută, însă, se presupune că aceasta avea loc într-o zi de sărbătoare, iar Casa Sfatului sau Primăria, neexistând ca atare, funcţiona de obicei la locuinţa judelui.
În vremea lui Brâncoveanu dispare acest mod de guvernare a oraşului în timp ce în celelalte oraşe ale sudului el continuă să existe. Capitala este condusă în această perioadă de un dregător (demnitar la curtea domnească) numit de către domnitor.
Mai târziu, în epoca fanariotă, administraţia este exercitată de către doi dregători: aga (cel care se ocupa de centrul comercial sau de târgul propriu-zis) şi spătarul (care se îngrijea de cartierele exterioare, adică de mahalale).
Abia la începutul secolului al XIX-lea ia naştere un organ special însărcinat cu paza şi buna organizare a oraşului; este vorba despre poliţie.
Prima organizare administrativă a Bucureştiului ceva mai bine conturată datează dinainte de secolul al XIX-lea.
Astfel, în 1798, existau 5 plăşi: Târgul, Podul Mogoşoaiei, Târgul de afară, Broştenii şi Gorganul. Podul Mogoşoaiei (azi Calea Victoriei), Târgul de Afară (azi Obor), Broşteni, Gorgani ( zona Bisericii Sf. Ilie Gorgani de azi, arealul Izvor) şi Târgul (zona Unirii de azi), mai precizează sursa menționată.
Secolul al XIX-lea aduce mari schimbări în organizarea şi funcţionalitatea Bucureştiului. În anul 1830 – din spusele lui Frédéric Damé – este instituit Sfatul Orăşenesc, iar primăria este instalată într-o casă închiriată. Primul primar general al Bucureştiului apare în 1844 şi a fost Barbu Vlădoianu.
Odată cu apariţia Sfatului Orăşenesc – adică administraţia publică locală de astăzi – oraşul începe să fie împărţit în 5 „culori” sau sectoare: verde, roşu, albastru, galben şi negru. Prin urmare, plăşile s-au transformat în sectoare, fiecare fiindu-i atribuită o culoare.
Teritoriul numit Roşu, cel mai mic dintre cele cinci culori şi cuprinzând centrul comercial şi o porţiune îngustă pe malul drept al Dâmboviţei, a fost desfiinţat la începutul secolului al XX-lea. Teritoriul acestei culori a fost repartizat celorlalte patru, structură ce se menţine în toată perioada regalităţii.
Fenomenul de extindere a suprafeţei Bucureştiului a continuat într-un ritm accentuat după al Doilea Război Mondial. Perioada care începe odată cu anii 1950 inaugurează o nouă epocă de schimbări profunde, inclusiv în gestionarea Capitalei.
Astfel, pentru o mai bună administrarea orașului a fost mărit numărul sectoarelor administrative. Din 4 sectoare câte existau la acea vreme, s-a trecut la 8, numite de data aceasta raioane.
Aşadar, s-a trecut la împărţirea capitalei în raioane după cum urmează: Raionul 30 Decembrie, Raionul 1 Mai, Raionul 23 August, Raionul Tudor Vladimirescu, Raionul Nicolae Bălcescu, Raionul V. I. Lenin, Raionul 16 Februarie și Raionul Griviţa Roşie.
La 17 februarie 1968, Bucureștiul a fost ridicat la rang de municipiu, iar delimitarea administrativă anterioară nu a mai durat mult timp
În 1979 s-a modificat încă odată structura administrativ-teritorială, așa cum menționam la început, iar. numărul sectoarelor s-a redus la 6, apărând structura pe care o avem şi astăzi.
Revenind la referendumul din 24 noiembrie, e bine de știut că cei care vor vota la el vor avea trei buletine de vot – câte unul pentru fiecare întrebare, iar buletinele vor avea câte 4 pagini, în format A5 Votarea va începe la ora 07.00 și se încheie la ora 21.00.
Alegătorii care la ora 21:00 se află la sediul secţiei de votare, precum şi cei care se află la rând în afara sediului secţiei de votare pentru a intra în localul de vot, pot să îşi exercite dreptul de vot.
