Rusia poate conta în continuare pe susţinerea mai multor ţări din Africa, America de Sud şi Asia – inclusiv pe mastodontul chinez -, în pofida invaziei şi războiului din Ucraina şi a eforturilor Occidentului de a o izola drept o paria, analizează AFP.
În picioare, cu privirea fixă, dar în mod vizibil satisfăcut, Vladimir Putin s-a afişat vineri înconjurat de aproximativ 15 şefi de stat africani, la Sankt Petersburg, la al doilea Summit Rusia-Africa.
”Atenţia Rusiei faţă de Africa creşte neîncetat”, se laudă Putin, care a anunţat că vrea ”să construiască un parteneriat strategic” cu acest continent pe care URSS a legat relaţii solide.
Preşedintele rus a jucat, cu o zi mai înainte, cartea ”diplomaţiei cerealelor” şi a promis să livreze în mod gratuit cereale unui număr de şase ţări africane, în contextul în care acestea sunt îngrijorate de sfârşitul Acordului de la Istanbul din iulie 2022 privind exportul cerealelor ucrainene la Marea Neagră.
Operaţiunea de seducţie a liderului de la Kremlin a Africii nu a început odată cu Războiul din Ucraina.
Rusia poartă, de mai mulţi ani, pe acest continent ofensive diplomatice şi economice asumate, oferindu-şi în acelaşi serviciile de securitate – prin gruparea paramilitară Wagner – ţărilor ptadă ameninţării jihadiste.
Însă, în ultimele luni, Rusia a fost nevoită să-şi acclereze căutarea unor alternative ale parteneriatelor sale europene istorice.
Un simbol al acestui interes – şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov a efectuat deja două turnee pe continentul african din ianuarie încoace, într-un efort de a-l atrage în tabăra Moscovei şi de a se afişa ca un meterez împotriva ”imperialismului” şi ”neocolonialismului” Occidentului.
OPOZIŢIE FAŢĂ DE OCCIDENT
Moscova dispune de asemenea, în continuare, de susţinerea mai multor lideri sud-africani şi asiatici, în special ai unor state criticiate din cauza autoritarismului acestora.
Aliaţi istorici ai Moscovei ca Venezuela şi Cuba au refuzat să condamne ofensiva rusă în Ucraina la promul summit al Amercii Latine cu Uniunea Europeană (UE), al bruxelles, în iulie.
În ”Declaraţia comună”, liderii şi-au exprimat doar ”îngrijorarea profundă faţă de războiul în curs împotriva Ucainei” – fără să menţioneze Moscova.
Nici măcar această formulare minimală nu a putut fi susţinută în unanimitate – Nicaragua refuzând să i se asocieze
Fără să meargă până la a susţine Moscova, Brzilia lui Lula a refuzat să furnizeze armament Ucrainei sau să impună sancţiuni Rusiei şi îi îndeamnă atât pe europeni, cât şi pe americani să înceteze ”să încurajeze războiul”.
”Izolarea Rusiei este o construcţie inventată în Occident”, declară AFP un politilog apropiat cercurilor puterii ruse, Fiodor Lukianov.
În opinia sa, ”Rusia este percepută ca o ţară care poate că are dreptate, poate că se înşeală, dar ca o ţară care se opune Occidentului”.
”Iar în noul mediu internaţional, această poziţionare este mult mai eficientă şi atractivă decât ne-am imagina”, vrea el să creadă.
TĂCERE REVELATOARE
Unele ţări privilegiază tăcerea – un revelator al poziţiei lor.
La ONU, la 24 februarie, Adunarea generală a adoptat cu o majoritate un apel la o retragere a trupelor ruseţti din Ucraina. Aliaţii obişnuiţi ai Moscovei au votat împotrivă – Belarus, Coreea de Nord şi Siria – iar aprocimativ 30 s-au abţinut.
Îngtre ei se află puteri de talie – India, cumpărătorul privilegiat al petrolului rusesc, şi China, partenera de neclintit a Rusiei.
Preşedintele chinez Xi Jinping a fost primit în primăvară la Moscova, într-o vizită menită să facă relaţiile ruso-chineze să inhtre ”într-o nouă eră”!.
De atunci, armatele rusă şi chineză au desfăşurat o serie de exerciţii militare comune.
Alt semn al înţelegerii lor care are la bază o voinţă de a contracara hegemonia Statelor unite, pe care o denunţă, este faptul că Vladimir Putin urmează să ducă în vizită în China în octombrie – prima sa vizită într-o ţară membră G20 de la începutul Războiului din Ucraina.
Liderul de la Kremlin s-a putut duce în Iran şi în Asia Centrală, însă deplasările sale sunt de-acum limitate de către un mandat de arestare emis de către Curtea Penală Internţaională (CPI) pe numele său – un spin în talpă care l-a obligat să îşi abandoneze participarea la summitul BRICS în Africa de Sud, prevăzut la sfârşitul lui august.
