Rușii sunt și de zece ori mai înarmați decât ucrainenii în unele confruntări. Rușii sunt, însă, ținuți la distanță cu ajutorul dronelor, după cum au povestit de front, din Kupiansk chiar soldații ucraineni.
De la Remus Cernea, corespondentul Newsweek România pe frontul din Ucraina
Multe explozii la fiecare minut, pământul care se cutremură, riscul de a fi descoperiți de dronele rusești de observație care să direcționeze focul asupra lor la fiecare pas când sunt în afara tranșeelor, concentrarea pe acțiuni de luptă care să contracareze atacurile rusești reprezintă rutina de fiecare zi a militarilor ucraineni de pe linia frontului.
Presa internațională vorbește de lipsa aprovizionării cu muniție a trupelor Kievului și de un decalaj de aproximativ 5 la 1 în raport cu armata rusă. Soldații cu care am vorbit mi-au spus că sunt perioade în care decalajul este de 10 la 1 în favoarea inamicilor.
Rușii, de zece ori mai înarmați decât ucrainenii, ținuți la distanță cu mii de drone. Principala necesitate este suplimentarea urgentă a munițiilor necesare, înseosebi a obuzelor de artilerie. Ucrainenii dispun de mașini de luptă în număr relativ satisfăcător, dar ele trebuie alimentate corespunzător pentru a putea fi utilizate la întregul lor potențial.
Apelurile la nivel internațional ale președintelui Zelenski au primit promisiuni onorate deocamdată lent și parțial. Iar sprijinul Statelor Unite de 61 de miliarde de dolari care ar fi trebuit trimis încă de acum 3-4 luni este momentan blocat în Camera Reprezentanților. Fiecare zi de întârziere produce ucrainenilor dificultăți suplimentare pe front și riscuri mai mari pentru civilii expuși bombardamentelor rusești.
Dar cum reușesc totuși apărătorii să îi țină departe pe ruși în condițiile unui astfel de decalaj? Cum de ucrainenii nu se lasă copleșiți și cum de frontul este relativ stabil în aceste condiții grele? Cu excepția ocupării cu mari sacrificii și după o îndelungată luptă a localității Avdiivka rușii nu au făcut breșe și nu au avansat semnificativ deși, teoretic, au un avantaj substanțial în privința muniției utilizate.
Din discuțiile cu militarii ucraineni de pe linia frontului și din prezentarea acțiunilor lor de luptă chiar în timpul prezenței mele acolo, a rezultat că ‘secretul’ rezistenței ucrainenilor constă în foarte buna coordonare între ochii aerieni și capabilitățile de artilerie care execută lovituri de mare precizie asupra pozițiilor rusești ori a trupelor de asalt ale acestora.
Da, rușii au un avantaj numeric, dar acesta nu e dublat de un nivel de acuratețe al loviturilor la fel de ridicat precum cel al ucrainenilor. Astfel că o mare parte a avantajului rușilor care constă în superioritatea cantitativă a muniției folosite și de utilizarea intensă a aviației este irosită de ineficiența dovedită pe front a armatei lui Putin. În bună măsură este o bătălie a cantității rusești contra calității ucrainene.
Desigur că lupta este una extrem de grea și cu pierderi însemnate de ambele părți. Dar ceea ce pe hârtie ar părea că ar trebui să ducă la o victorie rapidă a rușilor nu se transformă într-un succes decisiv al lui Putin în teren. Iar pentru această realitate trebuie să existe o explicație.
Deja au trecut peste doi ani de la invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, iar a doua cea mai bună armată din lume cum, teoretic, ar fi trebuit să fi rezolvat totul în câteva săptămâni, s-a împotomolit, a suferit înfrângeri umilitoare la Kiev, Harkov și Herson.
Acum este ținută pe loc nu de o armată care se apără în zone muntoase greu de luat cu asalt, ci în zone largi de câmpie care ar fi, în principiu, mult mai favorabile unor manevre militare care să ducă la străpungeri ale frontului cu o lungime de cca 1000 de kilometri.
Pe lângă dârzenia, determinarea și priceperea în luptă a ucrainenilor, o mare parte a explicație a incapacității Rusiei de a-și fructifica avantajele care țin de superioritatea numerică a capacităților militare folosite constă în faptul că, pe lângă similaritățile cu Primul și cu Al Doilea Război Mondial (tranșee, blindate, rachete, aviație), acest război are și o serie de diferențe esențiale care îl fac foarte diferit.
Una dintre ele constă în faptul că acesta este probabil Primul Război al Dronelor. Grație acestora, este foarte greu, aproape imposibil să îți surprinzi inamicul. Dronele monitorizează fiecare mișcare semnificativă, astfel că orice concentrare de trupe ori de blindate adverse este cunoscută din timp și devine o țintă pentru lovituri de precizie.
Coordonare din cer și de pe pământ
Acest lucru mi l-au explicat militarii ucraineni din brigăzile mecanizate de elită nr. 32 și 57 ale căror poziții le-am vizitat pe front în ultimele zile în districtul Kupiansk al Regiunii Harkov. Coordonarea între monitorizarea din cer și loviturile de artilerie ori atacurile cu drone îi ține pe ruși pe loc.
Chiar când realizam în interviu în tranșee cu artileriștii ucraineni din Brigada nr. 57 a sosit informația că invadatorii au început un atac cu un grup de infanteriști și că este cerut sprijinul artileriei într-o zonă a frontului. În câteva clipe, militarii au ieșit din tranșee și au pus în funcțiune un tun autopropulsat.
Cu totul a durat mai puțin de un minut până ce au fixat ținta pe coordonatele primite și au executat foc asupra zonei critice. 36 de secunde mai târziu după momentul tragerii, obuzul și-a atins ținta. La scurt timp a venit confirmarea asaltul rusesc a fost anihilat și că nu e nevoie de executarea unor lovituri suplimentare.
În tranșeele Brigăzii nr. 32 pământul vibrează de la impactul exploziilor apropiate. Luptătorii de aici utilizează drone. S-au pregătit în Marea Britanie și au o experiență vastă de front. Când primesc coordonatele unor posibile ținte de la camarazii lor care monitorizează din aer liniile rusești, ridică o
dronă în valoare de câteva sute de Euro la care este atașat un explozibil care poate distruge un blindat rusesc în valoare de milioane de Euro sau elimina infanteriști inamici.
Dronele folosite sunt de tip FPV (First Person View) adică ele au atașată o cameră video și sunt direcționate către țintă în timp real de către un militar care folosește un fel de joystick. Zborul este urmărit pe un ecran video.
Seamănă cu un joc pe calculator, numai că în acest caz este vorba despre viață și de moarte, într-un război pe care ucrainenii nu l-au dorit, dar pe care trebuie să îl poarte și să îl câștige pentru a-și apăra familiile, libertatea și viitorul democratic al țării.
Mulțumesc lui Dmytro Kutovyi pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material!
