Lupta dintre conservatori și progresiști nu explică toate schimbările care au pornit de la Casa Albă încă din primul mandat Trump și care acum, continuate în forță, șochează lumea, crede Bruno Latour, un important sociolog francez. În realitate ”problema climatică se află în centrul tuturor mizelor geopolitice”, spune el. Dar într-un mod total neașteptat.
De ani de zile, Donald Trump și clasa conducătoare de lângă el au aflat că situația planetei Pământ e proastă și că civilizația nu poate continua la fel. E o stare cunoscută și de mulți alți oameni, unii adversari ai președintelui SUA. Spre deosebire de aceștia, Trump e exponentul unei ideologii care consideră că decăderea Terrei e iremediabilă și, prin urmare, au decis că nu se poate salva lumea, în forma de astăzi.
Chinuită de poluare, de dispariția habitaturilor naturale, de emisiile de carbon, planeta a început să riposteze. Au apărut fenomene naturale extreme, tot mai dese. O parte a conducătorilor lumii ”a reușit să acumuleze suficiente dovezi că lucrurile nu aveau să dureze la nesfârșit și că Pământul avea să riposteze”.
Latour spune că ”elitele au fost suficient de luminate ca să înregistreze avertismentul, dar prea puțin luminate pentru a împărtăși public rezultatul acestuia”.
Convinși că nu mai sunt soluții colective, acești oameni acționează ca să favorizeze salvarea celor puternici, fie că e vorba de țări sau de persoane, susține Bruno Latour, un important sociolog francez.
Bruno Latour: „Din ce în ce mai mulți oameni au sesizat pericolul”
Bruno Latour este unul dintre cei mai influenți filozofi, gânditori ai tehnologiei și sociologi francezi. The New York Times l-a numit pe Latour ”filozoful post-adevăr”, pentru că a fost printre primii care a explicat cum oamenii au ajuns să fie manipulați și mințiți prin intermediul rețelelor sociale.
Începând cu anii 80, spune Bruno Latour, ”din ce în ce mai mulți oameni au sesizat pericolul crescând din relația până atunci mai degrabă stabilă dintre Pământ și umani”.
Avertismentul ecologiștilor este corect
Latour nu aderă la teoria conspirației, deși e conștient că interpretarea sa asupra evenimentelor poate să semene cu așa ceva.
El nu pretinde că o parte a elitei administrative și de afaceri, politicieni sau decidenți, s-a întâlnit într-o încăpere și s-au consultat cu foile secrete de pe masă. Pur și simplu, ”oameni cu mari mijloace și mari interese” au sesizat, pe baza datelor științifice, multe dintre ele publice, că avertismentul ”ecologiștilor” este corect: trezirea Pământului va amenința modul de viață. Terra, ”până atunci docilă”, și-a schimbat comportamentul.
Teoria apare în cartea ”Unde să aterizăm”, scrisă de Bruno Latour și tipărită în România în traducerea de Bogdan Ghiu, în excepționala colecție NOVUS, editura Contrasens.
„Nu va exista o viață viitoare pentru toată lumea”
Elitele au decis, iar Donald Trump e doar simbolul acestei decizii, că schimbarea climatică e reală și că omenirea va plăti scump reacția Pământului: topirea ghețarilor, furtuni, creșterea temperaturilor, pandemii. Numai că nu va plăti toată omenirea, ci mai ales cei cu mai puține mijloace la dispoziție.
”Elitele au fost atât de convinse că nu va exista o viață viitoare pentru toată lumea, încât au decis să se debaraseze cât mai rapid cu putință de poverile solidarității”.
Cei din elită au început să construiască ”o fortăreață de aur pentru cei câțiva la sută care aveau să poată scăpa cu bine”. Dar, pentru ”ca să ascundă egoismul cras al unei astfel de fugi în afara lumii comune”, ei neagă, în public, amenințarea climatică.
Am avea nevoie de mai multe planete și nu avem decât una
La bazele atitudinii de forță care se propagă acum în lume, stă judecata unei părți a establishmentului. Acesta și-a spus: ”Ceilalți sunt cei care vor plăti pentru oalele sparte și vom nega existența acestui adevăr al Noului Regim Climatic.
Altfel spus, conflictul nu provine doar din tensiunea dintre globaliști și tradiționaliști, ”sorosiști” și conservatori. Trăim, de fapt, pe linia suțire de salvare a vieții umane de Pământ. Pericolul real e că anumite cercuri de putere au abandonat ideea că suntem datori să acționăm împreună.
Ieșirea SUA din acordul climatic de la Paris, din 2017, imediat după venirea lui Trump la putere, a fost un semnal, crede Latour. Acordul de la Paris din 2015 nu era o garanție a succesului, însă era o garanție că țările ”recunosc că dacă se merge așa înainte, nu există o planetă compatibilă cu planurile noastre de dezvoltare”. Am avea nevoie de mai multe planete și nu avem decât una.
Și ajungem la Groenlanda
Cartea lui Bruno Latour, recent apărută în România, este scrisă nu acum, ci în 2017, imediat după începerea primului mandat al lui Donald Trump. Ea a anticipat însă faptul că ”umbrela americană deasupra Europei se va închide”, în numele acestui ”egoism al celor puternici”,
care devine politică de supraviețuire.
Latour scrie: ”Pentru a relua metafora răsuflată a Titanicului: clasele conducătoare înțeleg că naufragiul e garantat, pun mâna pe bărcile de salvare, cer orchestrei să cânte cântece de leagăn suficient de mult timp pentru ca ei să poată profita de întunericul nopții ca să șteargă putina înainte ca înclinarea excesivă a navei să alerteze celelalte clase”.
Astfel ”aceste elite au înțeles că, dacă vor să supraviețuiască confortabil, nu mai trebuie să se prefacă, nici măcar în vis, că împart pământul cu restul lumii”.
Ceea ce se întâmplă astăzi, cu pretențiile asupra Groenlandei sau presiunile la adresa Canadei, vin din calculul ”sumei nule”: doar unii pot merge mai departe. Și, ca să supraviețuiască aceștia, ar trebui să accepte ca ceilalți, foarte mulți, să admită subordonarea.
Dar nu e nimic de făcut? Bruno Latour crede că ”socoteala puterii absolute” și acțiunea forței sunt un calcul greșit. Pe un Pământ răzvrătit, gardurile construite peste tot nu vor ajuta, în final, pe nimeni. Am avea nevoie de mai multe planete și nu avem decât una.
Elitele și popoarele se închid, iar izolarea este iluzorie
În primul rând, crede el, izolarea completă este iluzorie sub aspect practic. Nu o poți realiza. ”Dacă elitele au simțit încă din anii 1980 sau 1990 că petrecerea s-a terminat și că trebuie construite cât mai repede niște gated communities (n.r. Modelul cartierelor de lux izolate, securizate, închise), ne putem imagina că și cei lăsați de izbeliște au înțeles foarte repede că dacă globalizarea a fost aruncată la gunoi, atunci și ei au nevoie de niște gated communities”.
Și cei mai puternici, dar și cei în nevoie sunt, cu toții, furioși. Sunt separați, însă atinși de aceeași frustrare
Cei care închid porțile țărilor sunt frustrați pentru că au impresia că sunt cuceriți, iar migranții sunt și ei supărați pentru că e nevoie să-și mute viața ca să și-o poată continua. Toți sunt amenințați, dar nu doar unii de ceilalți, ci, în realitate, de altceva, crede Latour. Pentru că nimeni, spune filozoful și sociologul francez, nu poate continua așa.
„Pământul a încetat să încaseze și întoarce loviturile”
”Reacția unora provoacă reacția celorlalți – ambele tabere reacționînd la această altă reacție, mult mai radicală, cea a Pământului, care a încetat să mai încaseze loviturile și le întoarce din ce în ce mai violent”, spune sociologul francez. Este reacția Pământului la ceea ce noi întreprindem și de aici poate veni soluția.
Bruno Latour consideră că Europa, odată trezită, are responsabilitatea de a se mișca în direcția corectă: aceea de a nu abandona solidaritatea. Ne putem salva doar împreună: atât cei 1% care nu văd că se duc, de fapt, nu către salvare, ci într-un ”exil de aur”, cât și popoarele pe bună dreptate furioase și care votează soluțiile populiste, pentru că le promit o izolare-salvatoare, în realitate imposibilă.
Nu izolarea e soluția pe o Terra care lovește pe toată lumea, spune sociologul. Iar Europa, consideră el, are un cuvânt de spus.
„Europa e prea mare ca să se ascundă, ca un șoricel, de istorie”
Care sunt avantajele Europei, din perspectiva lui Latour?
”Europa nu mai poate avea pretenția de a dicta ordinea mondială, dar poate oferi unul dintre exemplele a ceea ce vrea să însemne să regăsești un sol locuibil”.
”Europa vorbește zeci de limbi – și, grație celor care s-au refugiat în ea, mii. Ocupă, de la nord la sud și de la est la vest, sute de ecosisteme dierite. Poartă peste tot, la fiecare încrețitură de pământ, urmele bătăliilor care i-au legat pe fiecare dintre locuitorii săi de toți ceilalți. Are orașe, și ce orașe! Europa este arhipelagul orașelor somptuoase. Uitați-vă la aceste orașe și veți înțelege de ce oamenii se pun în mișcare de pretutindeni pentru a avea o șansă de a trăi în ele”.
”Ea a gustat de secole din pâinea democrației. Europa este bogată, incredibil de bogată, iar bogăția sa este garantată de un sol care nu a fost complet devastat – în parte știm asta pentru că ea l-a devastat pe al altora”.
”Se spune despre această Europă a regulamentelor și a combinațiilor, cunoscută sub numele de ”Europă de la Bruxelles” că e birocratică. Și, totuși, ca invenție juridică, ea oferă unul dintre cele mai interesante răspunsuri la ideea, din nou răspândită, că statul-națiune este singurul care poate să protejeze popoarele, oferindu-le securitate”.
”Incredibilul bricolaj al Uniunii Europene, ecosistemul complex, este exact tipul de experiență pe care trebuie să o ai pentru a aborda mutația ecologică care depășește toate frontierele”.
Una dintre ideile cu care Bruno Latour își încheie lucrarea este aceasta: ”Da, Europa era periculoasă când s-a crezut capabilă să domine lumea, dar nu credeți că ar fi și mai mai periculoasă dacă s-ar face foarte mică și ar încerca, asemenea unui șoricel, să se ascundă de istorie?”.
