Washington Post. O forţă operaţională amfibie formată din mii de marinari şi puşcaşi marini americani se îndreaptă spre Israel, unde vor fi poziţionaţi la bordul unor nave de război în cazul în care conflictul de acolo cu Hamas se extinde.
Washington Post. Grupul amfibiu Bataan, care numără peste 4.000 de marinari şi puşcaşi marini, se va alătura unei flote americane în creştere în largul coastelor Israelului, care va include două portavioane şi navele de escortă asociate acestora.
Unitatea expediţionară 26 de puşcaşi marini, din Camp Lejeune, Carolina de Nord, este desfăşurată împreună cu grupul operativ amfibiu şi antrenată pentru o gamă largă de misiuni, inclusiv unele operaţiuni speciale.
USS Bataan şi USS Carter Hall, două dintre navele de război care transportă personal din cadrul unităţii, se aflau luni în Golful Oman, după ce au părăsit recent Kuweitul, urmare a atacului Hamas din 7 octombrie. Cea de-a treia navă asociată unităţii, USS Mesa Verde, se afla în Marea Mediterană cu planuri de a se îndrepta spre coasta israeliană, au declarat oficialii din domeniul apărării.
Washington Post. Şeful Pentagonului, Lloyd Austin, a vorbit luni cu omologul său israelian, Yoav Gallant, şi şi-a reiterat angajamentul de a „continua să accelereze asistenţa în domeniul securităţii şi să prevină escaladarea conflictului”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Pentagonului, Sabrina Singh.
Portavioanele SUA – Ce aduc ele în Orientul Mijlociu
Pentagonul a desfăşurat două portavioane – şi navele de sprijin ale acestora – în estul Mediteranei după atacurile asupra Israelului.
Navele au rolul de descurajare, pentru a se asigura că nu se extinde conflictul, dar aduc o cantitate semnificativă de putere într-o regiune care găzduieşte deja o serie de nave, avioane şi trupe americane.
Portavionul USS Ford
Portavionul Gerald R. Ford, împreună cu navele de sprijin, a sosit în estul Mediteranei la începutul săptămânii trecute.
USS Ford, care a fost pus în funcţiune în 2017, este cel mai nou portavion al Statelor Unite şi cel mai mare portavion din lume, cu peste 5.000 de marinari la bord.
Portavionul, care are un reactor nuclear, poate găzdui peste 75 de aeronave militare, inclusiv avioane de luptă precum avioanele de vânătoare F-18 Super Hornet şi E-2 Hawkeye, ce poate acţiona ca un sistem de avertizare timpurie.
Are un arsenal de rachete, precum racheta Evolved Sea Sparrow, care este o rachetă sol-aer cu rază medie de acţiune, folosită pentru a contracara dronele şi avioanele.
Racheta cu cadru aerian rulant de pe Ford este folosită pentru a ţinti rachete anti-navă, împreună cu sistemul de armament Mk-15 Phalanx, care este folosit pentru a trage gloanţe care străpung blindajul.
Ford are, de asemenea, radare sofisticate ce pot ajuta la controlul traficului aerian şi al navigaţiei.
Navele de sprijn includ crucişătorul cu rachete ghidate din clasa Ticonderoga Normandy şi distrugătoarele cu rachete ghidate din clasa Arleigh-Burke Thomas Hudner, Ramage, Carney şi Roosevelt. Acestea transportă capacităţi de luptă sol-aer, sol-suprafaţă şi de luptă antisubmarin.
Portavionul Eisenhower
Pentagonul a ordonat grupului de atac al portavionului Dwight Eisenhower să se deplaseze în estul Mediteranei. Va dura între o săptămână şi o săptămână şi jumătate pentru a ajunge în regiune.
Portavionul cu propulsie nucleară, pus în funcţiune în 1977, a desfăşurat pentru prima dată operaţiuni în timpul invaziei Irakului în Kuweit.
Portavionul, cunoscut şi sub numele de „Ike”, are 5.000 de marinari şi poate transporta până la nouă escadrile de avioane, precum avioane de luptă, elicoptere şi cele capabile să desfăşoare operaţiuni de informaţii, supraveghere şi recunoaştere.
La fel ca Ford, portavionul Ike va fi însoţit de alte nave, precum crucişătorul cu rachete ghidate Philippine Sea şi distrugătoarele cu rachete ghidate Gravely şi Mason.
Navele se concentrează pe protecţia lor şi a portavionului şi, deşi pot efectua operaţiuni ofensive, nu sunt cele mai potrivite pentru a acţiona ca un sistem de apărare antirachetă pentru Israel, care dispune deja de sisteme sofisticate.
