În Severodoneţk, oraş ucrainean din Regiunea Luhansk, ocupat de Rusia, anul trecut, războiul înseamnă viața de zi cu zi a fiecărui localnic.
Case distruse, pământ ars și copaci mărunțiți de schije – toate acestea formează peisajul de pe drumul care duce la Severodoneţk (care înseamnă „Doneşkul de Nord”) la peste un an după ce orașul a fost capturat de armata rusă.
Oleg, un localnic de 59 de ani, stă singur în curtea unei clădiri rezidențiale de la marginea orașului, distrusă de bombardamente. Apartamentul lui de la etajul opt nu mai este locuibil și s-ar putea prăbuși în orice moment.
În Severodoneţk, războiul este viața de zi cu zi
„Am petrecut o noapte acolo sus și am auzit scârțâit tot timpul, a fost terifiant”, spune Oleg.
Acum locuiește într-o locuință temporară, la parter, fără apă curentă sau încălzire. La doar câțiva metri distanță, carcasa unui tanc ucrainean se află într-un pasaj, între două clădiri.
Când Rusia și-a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, Severodoneţk și oraşul vecin, depe înăşţimile de pe malul vestic al Răului Doneţ, Lîsîciansk, au constituit principala fortăreață a forțelor Kievului în Regiunea Lugansk, care este acum aproape în întregime sub controlul Rusiei.
Orașul a căzut la sfârșitul lunii iunie a anului trecut, după luni de bombardamente, urmate de săptămâni de lupte sângeroase, stradă cu stradă, conform The Moscow Times.
În timp ce cea mai mare parte a populației locale a fugit, sub asediul Rusiei, mii de oameni au rămas în adăposturi subterane, fără încălzire, electricitate sau apă curentă.
„Ne-am gândit că se va termina în curând”, își amintește Oleg, care a petrecut trei luni la subsolul unei biserici. Potrivit statisticilor oficiale, peste 1.000 de civili au murit și aproximativ 80% dintre clădiri au fost parțial sau complet distruse, în timpul bătăliei.
Astăzi, semnele războiului sunt vizibile peste tot, în acest oraș industrial, odinioară înfloritor. Pe fațadele dărăpănate din centrul orașului sunt pictate semnele „Fără mine aici” și „Oamenii locuiesc aici”.
„Odinioară era un oraș foarte frumos”, își amintește Andrei, de 64 de ani, care vinde țigări electronice într-un magazin local și și-a pierdut un picior, în timpul asediului.
„Acum, nu mai există viață: rămân doar pensionarii, bătrânii și persoanele cu handicap”, spune el. Familia lui Andrei a fugit din Ucraina și și-a găsit refugiu în Germania. „Nu cred că se vor întoarce vreodată”, spune el.
Străzile semipustii ale orașului sunt acum pline de propagandă rusă: un montaj foto, care arată cele mai recente realizări ale Rusiei în tehnologie și cultură, poate fi văzută în piața principală a orașului, în contrast puternic cu distrugerea din jur.
Propaganda ruşilor
Nu departe de acolo, se află un panou de campanie pentru Rusia Unită, partidul câștigător la alegerile locale din septembrie, primele care a avut loc, de când Moscova a susţinut că a anexat Regiunea Luhansk, în urmă cu un an.
Alegerile, ca și referendumul de anexare, s-au desfășurat în ciuda absenței marii majorități a locuitorilor, care încă nu s-a întors. Potrivit autorităților locale, aici locuiesc în prezent 32.000 de oameni, comparativ cu populația de dinainte de război a orașului, de 100.000 de locuitori.
„Ar trebui să-i așteptăm? Nu. Oamenii care locuiesc aici acum au dreptul să-și construiască viitorul”, explică Nikolai Morgunov, 52 de ani, primarul din Sievierodonetsk, instalat în funcţie de Rusia.
De partea ocupantului
Fost politician ucrainean, Morgunov a luat partea rebelilor pro-ruși în timpul revoltei armate din 2014, din estul Ucrainei, și a ocupat funcția de primar în orașul separatist Brianka.
El a fost numit la conducerea oraşului Severodoneţk, anul trecut, după ce forțele ruse au capturat orașul. Când a intrat prima dată în Primărie, își amintește Morgunov, a găsit mine antitanc plantate de administrația anterioară.
„Au vrut să mă arunce în aer, să mă împiedice să refac viața pașnică în oraș”, spune Morgunov. „Aceasta este Ucraina!” Un bărbat înarmat îi păzește biroul, iar saci de nisip sunt îngrămădiți la intrarea în Primărie.
