21 Aprilie 753 î.d Hr., 2778 de ani de la Ab Urbe condita. Pentru că sunt foarte, foarte multe cuvintele (vocale, diftongi, consoane…etc) latinești, o să scriem despre unul folosit mereu: Lat. „ostia” > Rom. „uşă” . Ostia era/ este o localitate în Italia pe unde se varsă Tibrul în mare. Deci, atunci când deschideţi uşa … lăsaţi râul să se verse în mare. Tibrul vă mulţumeşte că îl ajutaţi să ajungă la destinaţie! Cum toată lumea știe, fluviu era în latină de gen feminin (o fluviu/ două fluvii), pentru că producea ceva (și distrugeri atunci când ieșea din matcă).
„Roma este „La Citta” și asta spune tot. Nu ai nevoie de hartă, este bine să te lași în voia sorții. Ai ajuns în Roma de o zi şi tocmai ţi-ai dat seama că ar trebui să rămâi o veşnicie. În Roma, ameţeala vine repede şi trece greu. Te uiţi la hartă ca să alegi un itinerar, dar e inutil. La drept vorbind, n-ai nevoie de hartă. E mai bine să te laşi în voia sorţii. Indiferent unde te duci, găseşti ceva care ţi se lipeşte de suflet”.