Pornotopia este lumea erotică ideală. Pentru Casanova zeița supremă este o femeie. În limbile romanice, organul masculin este de gen feminin (în latină, ceva ce producea ceva era de gen feminin, dacă îmi mai aduc aminte bine). Pe scurt despre o artă de la pernanai- ”a vinde”, referire la femeile vândute ca sclavi pentru anumite servicii, apoi ”cele care lucrau în lupanare”) apărută prin secolul al XIX-lea (în Franța, în literatură, ca o răzvrătire față de literatura romantică de până atunci) cu legături în picturile din templele lui Bahus-, cât și din lupanare (sau porneion- în Greacă, de aici și numele artei), artă care avea să fie numită, de către medicii din secolul al XIX-lea- ”terapie pentru vulg”, unde vulgul putea să fie mai ușor de controlat. Sportul devine un mijloc al emancipării feminine (fiind interzis lor). Copiii sunt și ei excluși (așa apare cercetășia). Sportul ca un substitut al activității sexuale. Arta aceasta continuă și azi să fie foarte apreciată. Femeia era însoțită de o prefață, se face trimitere la anumite elemente. Prefața devine un fel de explicație a operei. Valoarea, gustul estetic se schimbă odată cu evoluția socială a femeii. Temele erotice devin temele dominante ale modernului. Ceea ce era periferic (relația sexuală, erotismul femeii) devine central, iar ceea ce era central pentru ea (gătitul, copiii, bărbatul…etc) devine periferic. Odată cu această evoluție se abolește starea de intimitate. Această stare secretă a trupului devine publică, temă sexuală care corespunde societății. O proiecție masculină asupra femeii, Transformarea femeii după un model. Refuzul de a afla adevărul, de a lăsa personajului tot misterul care îl face important, atrăgător. Taina atrage. În literatura română (câteva exemple, foarte pe scurt și puține) ”Pâlnia și Stamate”- Pentru Stamate, pâlnia era singura ființă de sex femeiesc cu un tub de comunicație ce i-ar fi permis să satisfacă și cerințele dragostei, și interesele superioare ale științei. ”Remember”- prima scriere în care apare bisexualitatea, inițierea ezoterică a personajului. Cei care îi inițiază pe Crai sunt cele două femei, ele le indică pe ce cale să meargă, femeile au rolul de călăuză inițiatică (indiferent de vârsta lor). Așa cum și femeia din lupanare avea statutul de sfătuitoare, îndrumătoare. Ca în ”Ferestrele zidite”, arta din templele lui Bahus este un fel de fereastră, prin fereastră lumea exterioară devine vizibilă,o legătură dintre cele două lumi. Fereastra care stârnește imaginația. Licențiosul devine un motiv central al concepției ontice a omului în lume.
”Visul”, ”Nostalgia”- în care doi tineri care se iubesc (Andrei și Gina)- Andrei devine Gina și Gina Andrei. Andrei descoperă cum devine femeie. Prin iubire devenim celălalt, ne metamorfozăm în celălalt. Nu mai vorbim de perioada lui Creangă și operele care se formează prin pronunțarea cuvintelor interzise. În ”Ionică cel Prost” (despre falsul prost, cel care face pe prostul)- omul este singurul care creează și înțelege metafora.
Prezența lingvistică a actului erotic: -tabuizarea limbajului erotic. În momentul în care este rostit cuvântul interzis are loc refugiul cuvintelor tabu în limbajul licențios. Transformarea cuvintelor tabuizate din cuvinte interzise în cuvinte fără sens, de unde și necesitatea de a denumi organele și viața erotică prin cuvinte noi. Frecvența cuvintelor tabu în înjurătură reprezintă desemantizarea lor. În vremea lui Creangă, rostirea cuvântului tabu are o forță mare. Opere care se formează prin pronunțarea cuvintelor interzise. Pentru forțele malefice limbajul are doar valoare denotativă, nu înțeleg abstracțiunea, valoarea figurată a limbajului. Omul animal metamorfizat care poate pătrunde în universul misterului. În “Povestea poveștilor” forța superioară este divinitatea. Cuvântul lui Dumnezeu devine realitate, omul poate creea o metaforă prin care să scape de primejdie. Estența naturii umane- fața de Necurat poate să spună minciuni, dar față de Dumnezeu nu poate. Motivul văduvei și al femeii bătrâne care cumpără obiectul. Organul tratat până atunci cu dispreț este totemizat. Văduva întoarce trivialul în totemic, organul care tutelează viața. Felul în care Văduva și Popa la organul reproducător- cuvântul a devenit realitate prin voința divină. Trivialul a devenit un motiv central.
