Preşedintele belarus, Alexandr Lukaşenko, şi-a înmulţit declaraţiile prin care îşi atribuie meritul soluţionării paşnice a crizei declanşate în Rusia de Evgheni Prigojin, patronul grupului Wagner. El speră şi să-şi dovedească valoarea în ochii lui Vladimir Putin, dar ar putea să plătească un preţ mare.
Alexandr Lukaşenko este prezentat de unele media occidentale ca New York Times, drept marele câştigător al crizei din Rusia. Cel care a fost numit „ultimul dictator din Europa” de diplomaţia americană pare să profite de moment. El nu încetează să ia cuvântul pentru a informa lumea despre urmările revoltei eşuate a lui Evgheni Prigojin contra statuluui major al armatei ruse, scrie France 24.
Lukaşenko încântat
Alexandr Lukaşenko a confirmat astfel sosirea în Belarus, marţi, 27 iunie, a fostului bucătar al lui Putin. Şi a precizat că o bază militară dezafectată ar putea fi folosită de mercenarii care au decis să-şi urmeze şeful.
Omul forte de la Minsk ar fi povestit înainte, cu grijă pentru detalii, surprinzătoare într-un caz atât de sensibil, negocierile care i-ar fi permis să-l convingă pe Evgheni Prigojin să pună capăt „Marşuilui pentru dreptate” asupra Moscovei în schimbul unei baze în Belarus.
Dacă e să-l credem pe Lukaşenko, Vladimir Putin, debusolat că e ignorat de Evgheni Prigojin care refuza să-i răspundă la telefon, ar fi cerut ajutorul aliatului său belarus. Acesta ar fi reuşit apoi acolo unde a eşuat stăpânul Kremlinului. O prezentare care trebuie privită cu rezervă şi care îl pune pe preşedintele belarus în valoare în detrimentul lui Vladimir Putin. „Cel mai surprinzător este că Kremlinul l-a lăsat pe Alexandr Lukaşenko să desfăşoare această versiune a faptelor”, notează Natalia Cernişova, specialistă în Belarus la universitatea Queen Mary din Londra.
„Asistăm la spectacolului unui Alexandr Lukaşenko foarte oportunist şi încântat că poate arăta că mai ştie să-i fie util lui Vladimir Putin”, remarcă Ryhor Nizhnikau, specialist în istoria ţărilor Europei de Est la Institutul Finlandez de Afaceri Internaţionale.
De la manifestaţiile din 2020 provocate de realegerea contestată a preşedintelui belarus, relaţia dintre omul forte de la Minsk şi cel de la Moscova s-a schimbat tot mai mult în avantajul celui din urmă. Alexandr Lukaşenko depinde aproape 100% de sprijinul lui Vladimir Putin, bănuit în mare măsură că l-a ajutat să reprime opoziţia.
Criza cu Evgheni Prigojin i-a permis lui Alexandr Lukaşenko să demonstreze că nu e numai marioneta de care Vladimir Putin s-ar putea sătura, ci că „poate uneori să intervină pentru a-l scoate pe preşedintele rus dintr-o situaţie neplăcută”, rezumă Ryhor Nizhnikau.
Această intervenţie nu numai că a folosit pentru a-i îmbunătăți imaginea pe lângă Kremlin. „Acest lucru îi permite şi să-şi îmbunătățească prestigiul în ochii elitei belaruse”, afirmă Natalia Cernişova.
Lukaşenko uşurat
Dar mai ales, sărind în ajutorul lui Vladimir Putin, el s-a salvat poate şi pe sine. „Era probabil o situaţie şi mai explozivă şi periculoasă pentru el”, estimează Natalia Cernişova. Într-adevăr, Alexandr Lukaşenko este total dependent de Vladimir Putin şi dacă acesta este prea slăbit, chiar înlocuit, este foarte probabil ca o putere rusă remaniată să decidă să-l sacrifice pe liderul belarus, perceput la Moscova ca o piatră de moară mai curând decât ca un atu”, estimează Ryhor Nizhnikau.
Fără a lua în calcul o eventuală trezire a opoziţiei belaruse. Deocamdată, principalii opozanţi sunt în exil, dar ar fi putut să înceapă să se organizeze pentru a acţiona dacă preşedintele rus ar fi fost prea preocupat să gestioneze o criză internă pentru a veni în ajutorul lui Alexandr Lukaşenko”, analizează Natalia Cernişova.
Astfel, sâmbătă, când Evgheni Prigojin părea încă decis să meargă spre Moscova, batalionul Kastous-Kalinowski – soldaţi belaruşi care luptă alături de ucraineni – le ceruse belaruşilor „să fie gata” să profite de ocazie pentru a scăpa de Alexandr Lukaşenko.
Cu o răzgândire a „răzvrătitului” şef, totul e bine când se termină cu bine pentru Alexandr Luikaşenko? Nu aşa repede. „Problema este că el nu se aştepta, fără îndoială, la mercenarii grupului Wagner pe teritoriul său pe lângă Evgheni Priogojin”, remarcă Ryhor Nizhnikau.
Preşedintele belarus nu-şi oferise ospitalitatea decât liderului mercenarilor. Moscova a adăugat apoi că luptătorii care vor să-l urmeze pe şeful Wagner în Belarus o pot face. „Cred că Alexandr Lukaşenko fost luat din scurt de acest anunţ”, presupune Ryhor Nizhnikau.
Dovada: comunicarea foarte ezitantă privind structurile de primire a acestor mercenari. A fost vorba mai întâi despre tabere de antrenament specifice, apoi să fie integraţi direct în armata belarusă, apoi despre nimic. Ca în sfârşit, să li se propună o bază militară dezafectată. Suntem departe de povestea bine rodată a liderului belarus care a împiedicat Rusia să ajungă în haos…
Un Lukaşenko slăbit însă
Trebuie spus că Alexandr Lukaşenko nu a fost niciodată în largul lui cu aceşti mercenari. „În 2020, cu puţin înaintea alegerilor rezidenţiale, el organizase o conferinţă de presă pentru a anunţa arestarea a 33 de membri ai unui contingent de 200 de mercenari Wagner în Belerus pe care îi acuzase că pregătesc o lovitură de stat”, aminteşte Ryhor Nizhnikau.
Dacă 200 de combatanţi îl îngrijorau deja pe omul „forte” de la Minsk, ce va fi dacă mii l-ar urma pe Evgheni Prigojin? Cu atât mai mult cu cât grupul Wagner de astăzi nu are nimic de-a face cu cel de dinainte de război.
Majoritatea elementelor celor mai disciplinate, călite în lupte şi loiale au pierit pe front în Ucraina. „Rândurile actuale sunt formate în principal din foşti deţinuţi şi crimiali care nu sunt loiali nimănui. Nu sunt genul de elemente pe care te bucuri să le ai pe teritoriul tău”, asigură Natalia Cernişova.
Sosirea acestor mercenari în Belarus – deocamdată neconfirmată – nu va îmbunătăţi iminea regimului lui Lukaşenko în Europa. „dacă Evgheni Prigojin îşi desfăşoară ucigaşii în serie ai Wagner în Belarus, acest lucru va avea un efect destabilizator pentru toate ţările vecine”, a afirmat Gitanas Nausėda, preşedintele lituanian. În termeni de tensiune cu Europa, această afacere va avea probabil un efect şi mai nefast pentru relaţia cu Belarus decât criza migratorie din 2021″, apreciază Ryhor Nizhnikau. Polonia a cerut deja NATO să-şi întărească prezenţa militară la frontiera cu Belarus.
În sfârşit, Alexandr Lukaşenko zâmbeşte poate deocamdată, dar nu pentru multă vreme. „Pe termen mai lung, prezenţa Wagner şi a lui Evgheni Prigojin în Belarus va destabiliza regimul”, spune Ryhor Nizhnikau. Criza din Rusia a dovedit şi că „singurul aliat al preşedintelui belarus nu este atât de solid cât pare”, adaugă Natalia Cernişova. Motiv să convingă opoziţia belarusă să stea la pândă.
