La mai bine de un an și jumătate de la începutul războiului, planurile Rusiei se pare că au fost date peste cap. În opinia analistului George Friedman, războiul s-a terminat, dar „nimeni nu știe cum să oprească ostilitățile”.
Războiul nu a decurs așa cum se așteptau rușii, cu excepția cazului în care au planificat mai mult de un an de pierderi fără a fi în măsură să-i zdrobească pe ucraineni, scrie analistul geopolitic George Friedman pentru Geopolitical Futures.
Rusia se aștepta la un război rapid
Dacă nu reușeau, ei știau că SUA, după o perioadă scurtă de timp, ar fi introdus arme în Ucraina, riscând un conflict prelungit. Ucraina și-a apărat însă patria, așa că moralul este ridicat.
Misiunea ucrainenilor a fost de a forța o retragere a rușilor dincolo de graniță. Prima strategie s-a bazat pe agilitate, folosind unități relativ mici pentru a lovi forțele rusești care se mișcau lent. Dar, pe măsură ce rușii se retrăgeau în poziții defensive pregătite cu arme grele, strategia ucraineană a devenit mai puțin eficientă. Creșterea numărului de arme americane și NATO a sporit numărul victimelor pe pozițiile defensive, precum și pe cele ofensive, spune Friendman.
Acesta consideră că războiul ruso-american a fost în anumite privințe distinct de războiul ruso-ucrainean.
„Teama Rusiei era că o forță americană la granița ucraineană ar putea ataca Moscova, aflată la 480 de kilometri distanță. Americanii se temeau că o cădere a Ucrainei ar putea aduce forțele rusești pe linia de est a NATO, repornind Războiul Rece. În acest sens, războiul are prea puțin de-a face cu Ucraina, cu excepția faptului că a sălbăticit țara și alunecă spre un război rece dureros și periculos”, spune analistul.
Invazia rusă în Ucraina, o mișcare împotriva americanilor
Răspunsul american a fost menit nu doar să blocheze mișcarea, ci și să deschidă posibilitatea ca cea mai mare teamă a Rusiei să se realizeze: forțele ucrainene, susținute de echipamente americane, împing până la granița Rusiei. Este foarte posibil ca niciuna dintre părți să nu fi intenționat aceste acțiuni, dar niciuna nu a putut să o respingă pe cealaltă, spune George Friedman.
Ca urmare, Rusia s-a mutat în poziții defensive formidabile. Au continuat să lanseze operațiuni ofensive, dar acestea nu aveau puterea necesară pentru a-și atinge scopurile. Adevăratul scop a devenit defensiv. Ucrainenii au încercat operațiuni ofensive, reținând întotdeauna trupe în cazul unei ofensive rusești neașteptate.
Ambii vorbeau de ofensive și le lansau, dar rețineau o putere suficientă pentru a-și menține propriile apărări.
„Astfel, am asistat la un fel de război înghețat, în care necesitatea de a menține pozițiile face imposibilă angajarea unei forțe suficiente pentru a atinge obiectivele inițiale. Aceste tipuri de războaie devin în primul rând marasme politice, în care ambele părți se tem că orice mișcare ar avea consecințe politice pentru deschiderea negocierilor de pace”, consideră analistul.
SUA și-au atins obiectivul
Zelenski credea că, dacă intervenția americană nu îi va determina pe ruși să renunțe, atunci aceasta va permite cel puțin Ucrainei să contraatace pe scară largă. Dar Statele Unite sunt angajate într-un alt conflict: ținerea Rusiei departe de NATO. Aceasta ar furniza suficientă forță pentru a-i ține pe ruși la distanță, dar nu suficient pentru a-i zdrobi.
Rusia a ținut SUA departe de granița sa, dar mai nimic în rest. Ucraina și-a păstrat suveranitatea asupra unei bune părți din țară. Iar SUA a făcut ca o pătrundere a Rusiei dincolo de Ucraina să fie foarte puțin probabilă.
SUA și-au atins obiectivul, în timp ce Rusia și Ucraina nu au reușit și nu vor reuși. Cu toate acestea, nici nu au fost zdrobite. Ucraina este acum o țară divizată, dar o parte suficientă din ea este intactă pentru a revendica victoria, iar Rusia a depășit vechea sa graniță suficient de mult pentru a revendica o mică victorie. Ambele ar putea invoca motive umanitare pentru a pune capăt războiului.
Problema numărului mare de morți
Friedman spune că cei care au căzut pe câmpul de luptă și-au dat viața pentru nimic altceva decât pentru pretenția de victorie. El punctează că nicio persoană rațională nu va considera rezultatul ca fiind un dispreț pentru cei morți.
„Așadar, după ce am luptat și ne-am apărat timp de aproape doi ani, modul în care se termină războiul este rezonabil de clar. Cât timp le va lua liderilor să recunoască ceea ce este evident? Toată lumea a pierdut acest război și, la momentul potrivit, vor realiza și liderii. Dar acest lucru întârzie pacea inevitabilă”, spune el.
