La fiecare summit NATO, liderii europeni primesc un mesaj public clar din partea SUA, Washingtonului: creșterea cheltuielilor pentru apărare.
În privat, există un alt mesaj, la fel de clar: asigurați-vă că o mare parte din aceste cheltuieli suplimentare se duc pe arme americane, scriu jurnaliștii de la Politico.
Însă liderii europeni … opun rezistență.
„Trebuie să dezvoltăm o bază tehnologică și industrială de apărare cu adevărat europeană în toate țările interesate și să desfășurăm echipamente pe deplin suverane la nivel european”, a declarat luna trecută președintele francez Emmanuel Macron la conferința GLOBSEC de la Bratislava.
Deși majoritatea țărilor UE nu îndeplinesc încă obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare, alianța a înregistrat opt ani de creșteri constante ale cheltuielilor.
În 2022, cheltuielile țărilor europene au crescut cu 13%, ajungând la 345 de miliarde de dolari – aproape o treime mai mult decât în urmă cu un deceniu – în mare parte ca reacție la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina.
Acum, întrebarea este cum vor fi cheltuiți acești bani.
SUA vrea să se asigure că țările europene – care deja cheltuiesc aproximativ jumătate din achizițiile lor de apărare pe trusele americane – nu fac o schimbare radicală pentru a cheltui mai mult din acești bani acasă.
Unii lideri europeni speră că exact acest lucru se va întâmpla, dar este o întrebare deschisă dacă industria de apărare de pe continent poate face acest lucru.
„În mod tradițional, a existat o suspiciune cu privire la o schimbare a capacităților de apărare ale Europei, care datează de peste 25 de ani. În ce direcție ar merge UE, ar însemna că UE s-ar decupla de NATO. Care ar fi impactul asupra politicii industriale de apărare a SUA?”., a declarat Max Bergmann, director al Programului Europa, Rusia, Eurasia la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale cu sediul la Washington.
Tensiunile actuale de la Bruxelles se referă la întrebarea dacă noua politică de apărare la nivelul UE ar trebui să se limiteze la companiile din UE – o poziție promovată de Macron și de comisarul pentru piața internă, francezul Thierry Breton. Acest lucru confirmă suspiciunile din SUA cu privire la protecționismul european atunci când vine vorba de a permite companiilor americane să concureze pentru contractele UE.
„Planul nostru este de a sprijini direct, cu bani UE, efortul de a ne accelera industria de apărare, și asta pentru Ucraina și pentru propria noastră securitate”, a declarat Breton luna trecută.
Dar există un fapt inconfortabil pentru susținătorii autonomiei strategice europene: Când vine vorba de arme, Europa încă depinde de SUA.
În timp ce companiile europene au o expertiză profundă în domeniul apărării – construind totul, de la avionul de luptă Rafale al Franței la tancul Leopard al Germaniei și sistemul de apărare aeriană portabil Piorun al Poloniei – amploarea industriei de armament din SUA, precum și inovația sa tehnologică, o fac atractivă pentru cumpărătorii europeni de arme.
Cel mai des întâlnit produs militar de mare valoare este avionul de luptă F-35 Joint Strike Fighter de la Lockheed Martin, la un cost de 80 de milioane de dolari fiecare. Există, de asemenea, o creștere imediată a cererii pentru articole gata de livrare, cum ar fi rachetele de umăr și proiectilele de artilerie.
„În urma invaziei Rusiei în Ucraina, statele europene vor să importe mai multe arme, mai repede”, se arată într-un raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI).
La cumpărături de arme americane
Războiul din Ucraina a subliniat dominația industriei de apărare americane.
O serie de țări europene cumpără rachete antitanc Javelin produse de Raytheon și Lockheed Martin – mai notează Politico.
Polonia a semnat anul acesta un acord de 1,4 miliarde de dolari pentru achiziționarea a 116 tancuri M1A1 Abrams, precum și un alt acord de 10 miliarde de dolari pentru achiziționarea de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate produse de Lockheed Martin; Slovacia cumpără avioane de luptă F-16, în timp ce România este în discuții pentru a cumpăra F-35.
Aceste acorduri trezesc temeri în Europa cu privire la posibilitatea de a se desprinde de furnizorii americani de apărare. De exemplu, Franța și Germania își fac griji cu privire la intențiile Spaniei, care, pe de o parte, se interesează de F-35 și, pe de altă parte, este partener în dezvoltarea avionului de luptă European Future Combat Air System.
Dar nevoia de a reaproviziona depozitele de armament și de a continua să expedieze material către Ucraina este urgentă, iar după decenii de contracție, industria de apărare a continentului se adaptează cu greu.
„Aliații și partenerii noștri europeni, nu au mai experimentat niciodată așa ceva”, a declarat un înalt oficial al Departamentului american al Apărării, referindu-se la ”spasmul” de cheltuieli provocat de invazia Rusiei.
