Emmanuel Macron nu a întrunit niciodată unanimitatea în rândul francezilor. Totuși, a fost ales președinte de două ori. Secretul succesului său rezidă în adversar: la ambele alegeri a disputat turul doi cu Marine Le Pen, de extremă-dreapta.
În Franța, există un consens relativ conform căruia extrema-dreaptă nu ar trebui să preia președinția. Problema este că această înțelegere este în scădere. În 2017, Macron a câștigat turul doi cu 65,8% din voturi; în 2022, au fost 58,6%. În acest context trebuie analizat valul de proteste violente care a cuprins țara.
Manifestațiile au început după ce un polițist a ucis un adolescent de origine maghrebiană. Ele nu sunt, așadar, o reacție la adresa unei politici a guvernului, așa cum au fost protestele împotriva reformei asigurărilor sociale din luna martie.
Potrivit sociologului francez Sebastian Roché, într-un interviu acordat cotidianului „Folha”, Macron intenționează să facă față situației cu mâna de fier pentru a nu prilejui extremei-drepte discursul conform căruia guvernul este slab, incapabil să controleze tulburările violente.
Președintele ia în calcul adoptarea de măsuri controversate, cum ar fi tragerea la răspundere a părinților pentru acțiunile copiilor lor, deoarece cei mai mulți dintre aceștia sunt tineri care participă la proteste.
Mari probleme pentru președintele Macron
Întrucât se ghidează după ideile dreptei, Macron se distanțează încă puţin de centrul-stânga, ceea ce este important pentru victoriile sale, și tinde să normalizeze discursul lui Le Pen, ceea ce contribuie la a o face mai puțin „inacceptabilă”.
Situația centrismului din Franța este dificilă nu numai din cauza unor capcane ca aceasta, ci și din cauza repetării unor crize care au erodat popularitatea guvernului.
Înaintea actualului val au existat proteste împotriva asigurărilor sociale și, chiar înainte, cele ale vestelor galbene. Chiar și ținând cont de faptul că demonstrațiile fac parte din cultura franceză, astfel de evenimente sporesc erodarea naturală a exercitării puterii de-a lungul a două mandate.
Macron nu va putea candida la un al treilea scrutin în 2027. Astfel, grupul său politic, sau o altă forță mai spre centru, va trebui să fabrice un candidat competitiv.
La extreme, situația este diferită. Le Pen și partidul său au crescut cu fiecare alegere, ajungând la 23% din voturi în primul tur din 2022. Ceva similar este valabil și pentru stânga mai radicală, condusă de Jean-Luc Mélenchon – pe locul trei anul trecut, cu 22% .
Este important de ştiut dacă Franța va continua să fie o națiune care va reuși să ocolească radicalizarea politică sau dacă va sucomba din cauza ei.
sursa: RADOR / folha.uol.com.br
